Caracteristicile
de bază ale unui portofoliu de investiţii sunt determinate de obicei de
situaţia şi caracteristicile posesorului sau posesorilor. La o extremitate am
avut casele de economii, societăţile de asigurări de viaţă și aşa-numitele
fonduri fiduciare legale. ... La cealaltă extremitate îl avem pe omul de
afaceri prosper şi experimentat, care va include în lista sa cu titluri de
valoare orice fel de obligaţiune sau acţiune, cu condiţia ca el să le considere
o achiziţie interesantă.
Există un principiu vechi şi sănătos conform căruia cei care nu-şi pot permite să-şi asume riscuri trebuie să se mulţumească cu un randament relativ scăzut la capitalul investit de ei. De aici a apărut ideea generală conform căreia rentabilitatea pe care şi-o propune un investitor este mai mult sau mai puţin proporţională cu gradul de risc pe care este pregătit să şi-l asume.
Există un principiu vechi şi sănătos conform căruia cei care nu-şi pot permite să-şi asume riscuri trebuie să se mulţumească cu un randament relativ scăzut la capitalul investit de ei. De aici a apărut ideea generală conform căreia rentabilitatea pe care şi-o propune un investitor este mai mult sau mai puţin proporţională cu gradul de risc pe care este pregătit să şi-l asume.
Părerea noastră este alta. Randamentul propus trebuie să depindă,
dimpotrivă, de efortul de inteligenţă pe care investitorul este dispus şi
capabil să-l depună în vederea atingerii obiectivului.
Dacă separaţia dintre investiţii şi operaţiunile speculative ar fi atât de clară în prezent cum a fost odinioară am putea să-i considerăm pe investitori un grup abil şi experimentat care vinde speculatorilor nechibzuiţi şi ghinionişti când preţurile sunt mari şi cumpără de la ei când preţurile sunt mici.
Putem recomanda ca, în general, investitorul să nu păstreze mai mult de jumătate din capital în acţiuni decât dacă este foarte încrezător în viabilitatea acestor plasamente şi este sigur că ar puteaa asista impasibil la un declin al pieţei asemănător celui din 1969-1970.
Acestea sunt câteva idei călăuzitoare din cuprinsul capitolului Politica generală de portofoliu: investitorul defensiv. De preferat, în opinia mea, să-l citiţi integral pentru o mai bună înţelegere a tematicii expuse de Graham
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, Bucuresti
Dacă separaţia dintre investiţii şi operaţiunile speculative ar fi atât de clară în prezent cum a fost odinioară am putea să-i considerăm pe investitori un grup abil şi experimentat care vinde speculatorilor nechibzuiţi şi ghinionişti când preţurile sunt mari şi cumpără de la ei când preţurile sunt mici.
Putem recomanda ca, în general, investitorul să nu păstreze mai mult de jumătate din capital în acţiuni decât dacă este foarte încrezător în viabilitatea acestor plasamente şi este sigur că ar puteaa asista impasibil la un declin al pieţei asemănător celui din 1969-1970.
Acestea sunt câteva idei călăuzitoare din cuprinsul capitolului Politica generală de portofoliu: investitorul defensiv. De preferat, în opinia mea, să-l citiţi integral pentru o mai bună înţelegere a tematicii expuse de Graham
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, Bucuresti