În 1934, în manualul nostru intitulat "Analiza valorilor mobiliare":
"O operațiune de investiții este cea care, la o analiză foarte atentă,
garantează recuperarea capitalului investit și obținerea unui câștig adecvat. Operațiunile care nu îndeplinesc aceste cerințe sunt speculative."
În majoritatea perioadelor, investitorul trebuie să recunoască existența unui factor speculativ în plasamentele sale în acțiuni ordinare. Este datoria lui să mențină această componentă la un nivel minim și să fie pregătit din punct de vedere financiar și psihologic pentru rezultate nefavorabile, care pot fi de scurtă durată sau de lungă durată.
Există o speculație inteligentă, așa cum există o investiție inteligentă. Există însă numeroase modalități de speculație neinteligentă. Dintre acestea cele mai importante sunt:
1. Speculația făcută în momentul în care crezi că investești
2. Speculația făcută cu seriozitate, nu ca distracție atunci când nu ai cunoștințele și priceperea necesare pentru aceasta
3. Speculația în care riști mai mulți bani decât îți poți permite să pierzi.
Nu amestecați niciodată operațiunile speculative cu cele de investiții în același cont și nici în gândirea dvs.
Rezultatele așteptate de investitorul defensiv
Recomandăm ca investitorul să-și împartă plasamentele în obligațiuni bine cotate și acțiuni ordinare reprezentative; ca proporția plasamentelor în obligațiuni să nu fie niciodată mai mică de 25% și mai mare de 75%, pentru cele în acțiuni ordinare fiind neapărat valabilă o proporție inversă; ca varianta cea mai simplă aleasă de acesta să fie păstrarea unei proporții de 50%-50% între cele două componente, făcând ajustări pentru a restabili egalitatea atunci când evenimentele de pe piață modifică raportul cu cel mult 5%. Ca politică alternativă el putea alege să diminueze ponderea plasamentelor în acțiuni la 25% "dacă simțea că piața se găsea la un nivel periculos de înalt" și invers, să crească acea proporție la maximum 75%, dacă simțea că o scădere a prețului acțiunilor le face tot mai atrăgătoare."
Noi am dat de înțeles că "la un nivel normal al pieței", investitorul ar trebui să poată obține un randament inițial al dividendului cuprins între 3,5% și 4,5% la acțiunile cumpărate la care ar trebui să se adauge o creștere constantă a valorii de bază (și a "prețului normal de piață) a unor pachete de acțiuni de aceeași dimensiune, ceea ce dădea un câștig total din dividende și creșterea valorii de circa 7,5% pe an. Împărțirea jumătate-jumătate a plasamentelor în obligațiuni și acțiuni avea să aducă un câștig de circa 6%.
Graham: "Prețurile titlurilor de valoare nu pot fi prevăzute niciodată. Cum nu puteți anticipa comportamentul piețelor trebuie să învățați să vă anticipați și să vă controlați propriul comportament.
Investitorul defensiv trebuie să se limiteze la acțiunile unor companii importante, care obțin profit de multă vreme și au o situație financiară solidă.
Investitorii agresivi pot cumpăra alte tipuri de acțiuni ordinare, însă acestea ar trebui să se dovedească a fi extrem de atrăgătoare în urma unei analize inteligente.
Dați-ne voie să amintim pe scurt trei concepții destinate investitorului defensiv.
(1) Prima o reprezintă achiziția de titluri la fonduri consacrate de investiții ca alternativă la crearea unui portofoliu propriu de acțiuni ordinare sau, dacă dispune de un capital substanțial, (2) el poate apela la serviciile unei firme recunoscute de consiliere financiară. (3) A treia posibilitate o reprezintă "strategia plasamentelor constante", ceea ce înseamnă pur și simplu că investitorul plasează în acțiuni ordinare aceeași sumă în fiecare lună sau trimestru.
Teoretic vorbind, această metodă este o aplicație a unei abordări mai ample cunoscute sub numele de "investiție pe baza unei formule". La aceasta din urmă am făcut deja aluzie atunci când am sugerat că investitorul poate varia ponderea acțiunilor ordinare deținute între minim 25% și maxim 75%, într-un raport invers față de evoluția pieței.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
În majoritatea perioadelor, investitorul trebuie să recunoască existența unui factor speculativ în plasamentele sale în acțiuni ordinare. Este datoria lui să mențină această componentă la un nivel minim și să fie pregătit din punct de vedere financiar și psihologic pentru rezultate nefavorabile, care pot fi de scurtă durată sau de lungă durată.
Există o speculație inteligentă, așa cum există o investiție inteligentă. Există însă numeroase modalități de speculație neinteligentă. Dintre acestea cele mai importante sunt:
1. Speculația făcută în momentul în care crezi că investești
2. Speculația făcută cu seriozitate, nu ca distracție atunci când nu ai cunoștințele și priceperea necesare pentru aceasta
3. Speculația în care riști mai mulți bani decât îți poți permite să pierzi.
Nu amestecați niciodată operațiunile speculative cu cele de investiții în același cont și nici în gândirea dvs.
Rezultatele așteptate de investitorul defensiv
Recomandăm ca investitorul să-și împartă plasamentele în obligațiuni bine cotate și acțiuni ordinare reprezentative; ca proporția plasamentelor în obligațiuni să nu fie niciodată mai mică de 25% și mai mare de 75%, pentru cele în acțiuni ordinare fiind neapărat valabilă o proporție inversă; ca varianta cea mai simplă aleasă de acesta să fie păstrarea unei proporții de 50%-50% între cele două componente, făcând ajustări pentru a restabili egalitatea atunci când evenimentele de pe piață modifică raportul cu cel mult 5%. Ca politică alternativă el putea alege să diminueze ponderea plasamentelor în acțiuni la 25% "dacă simțea că piața se găsea la un nivel periculos de înalt" și invers, să crească acea proporție la maximum 75%, dacă simțea că o scădere a prețului acțiunilor le face tot mai atrăgătoare."
Noi am dat de înțeles că "la un nivel normal al pieței", investitorul ar trebui să poată obține un randament inițial al dividendului cuprins între 3,5% și 4,5% la acțiunile cumpărate la care ar trebui să se adauge o creștere constantă a valorii de bază (și a "prețului normal de piață) a unor pachete de acțiuni de aceeași dimensiune, ceea ce dădea un câștig total din dividende și creșterea valorii de circa 7,5% pe an. Împărțirea jumătate-jumătate a plasamentelor în obligațiuni și acțiuni avea să aducă un câștig de circa 6%.
Graham: "Prețurile titlurilor de valoare nu pot fi prevăzute niciodată. Cum nu puteți anticipa comportamentul piețelor trebuie să învățați să vă anticipați și să vă controlați propriul comportament.
Investitorul defensiv trebuie să se limiteze la acțiunile unor companii importante, care obțin profit de multă vreme și au o situație financiară solidă.
Investitorii agresivi pot cumpăra alte tipuri de acțiuni ordinare, însă acestea ar trebui să se dovedească a fi extrem de atrăgătoare în urma unei analize inteligente.
Dați-ne voie să amintim pe scurt trei concepții destinate investitorului defensiv.
(1) Prima o reprezintă achiziția de titluri la fonduri consacrate de investiții ca alternativă la crearea unui portofoliu propriu de acțiuni ordinare sau, dacă dispune de un capital substanțial, (2) el poate apela la serviciile unei firme recunoscute de consiliere financiară. (3) A treia posibilitate o reprezintă "strategia plasamentelor constante", ceea ce înseamnă pur și simplu că investitorul plasează în acțiuni ordinare aceeași sumă în fiecare lună sau trimestru.
Teoretic vorbind, această metodă este o aplicație a unei abordări mai ample cunoscute sub numele de "investiție pe baza unei formule". La aceasta din urmă am făcut deja aluzie atunci când am sugerat că investitorul poate varia ponderea acțiunilor ordinare deținute între minim 25% și maxim 75%, într-un raport invers față de evoluția pieței.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
