Rezultatele așteptate de investitorul agresiv
Este foarte important ca investitorul întreprinzător să știe bine de la bun început ce strategii oferă șanse rezonabile de reușită și ce strategii nu oferă asemenea șanse.
În efortul lui de a alege cele mai promiţătoare acţiuni fie pe termen scurt, fie pe termen lung, investitorul întâmpină două feluri de obstacole - primul rezultând din putinţa omului de a greşi, iar al doilea, din natura concurenţei.
În domeniul selectivităţii pe termen scurt, rezultatele companiei din anul curent sunt cunoscute în general de toată lumea de pe Wall Streetş rezultatele din anul următor, în măsura în care sunt previzibile, sunt deja luate în considerare. De aceea, investitorul care alege acţiunile mai ales pe baza rezultatelor superioare din anul curent sau pe baza a ceea ce i se spune că este aşteptat să se întâmple anul viitor are şanse mari să constate că şi alţii au făcut acelaşi lucru din acelaşi motiv.
Pe termen lung, handicapurile investitorului sunt în esență aceleași.
Ajungem astfel la următoarea concluzie logică, dar tulburătoare: pentru a avea o șansă rezonabilă de a obține permanent rezultate peste medie, investitorul trebuie să aplice politici care sunt (1) prin ele însele viabile și promițătoare (2) nepopulare pe Wall Street.
Există asemenea politici pentru investitorul întreprinzător? Teoretic, da; în plus există numeroase motive ca să credem că răspunsul ar trebui să fie pozitiv și în practică. Toată lumea știe că variațiile speculative ale prețului acțiunilor merg prea departe în ambele direcții, de multe ori pe piața în ansamblu și permanent la cel puțin una dintre acțiunile individuale. O acțiune ordinară poate fi subevaluată din cauza lipsei de interes sau a prejudecăților nejustificate ale publicului.
Se pare că orice persoana inteligentă care se pricepe să lucreze cu cifrele, ar trebui să se distreze de-a dreptul pe Wall Street, profitând de prostia altora. Însă lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Cumpărarea unei acțiuni neglijate și subevaluate se dovedește a fi în general o experientă de lungă durată, care-ți pune răbdarea la încercare. Principiul este viabil, aplicarea lui cu succes este posibilă, dar este în mod evident o artă greu de stăpânit.
Mai există o categorie destul de largă de "situații speciale", care după mai mulți ani, ar putea aduce în mod cert un câștig anual de cel puțin 20%. În categoria respectivă intră arbitrajele intertitluri, plata beneficiilor sau anularea creditelor în cazul lichidărilor, anumite tipuri de acoperire garantată la termen.
Maxima după care se călăuzeau cei din familia Rothschild: "Cumpără ieftin și vinde scump." (Familia Rithschild, condusă de Nathan Mayer Rothschild, a deținut supremația în sectorul agențiilor de investiții și al serviciilor de brokeraj din Europa sec. XIX. O poveste splendidă a acesteia a se vedea la Niall Ferguson, "The House of Rothschild: Money's Prophets, 1798-1848. Viking,1998.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
Este foarte important ca investitorul întreprinzător să știe bine de la bun început ce strategii oferă șanse rezonabile de reușită și ce strategii nu oferă asemenea șanse.
În efortul lui de a alege cele mai promiţătoare acţiuni fie pe termen scurt, fie pe termen lung, investitorul întâmpină două feluri de obstacole - primul rezultând din putinţa omului de a greşi, iar al doilea, din natura concurenţei.
În domeniul selectivităţii pe termen scurt, rezultatele companiei din anul curent sunt cunoscute în general de toată lumea de pe Wall Streetş rezultatele din anul următor, în măsura în care sunt previzibile, sunt deja luate în considerare. De aceea, investitorul care alege acţiunile mai ales pe baza rezultatelor superioare din anul curent sau pe baza a ceea ce i se spune că este aşteptat să se întâmple anul viitor are şanse mari să constate că şi alţii au făcut acelaşi lucru din acelaşi motiv.
Pe termen lung, handicapurile investitorului sunt în esență aceleași.
Ajungem astfel la următoarea concluzie logică, dar tulburătoare: pentru a avea o șansă rezonabilă de a obține permanent rezultate peste medie, investitorul trebuie să aplice politici care sunt (1) prin ele însele viabile și promițătoare (2) nepopulare pe Wall Street.
Există asemenea politici pentru investitorul întreprinzător? Teoretic, da; în plus există numeroase motive ca să credem că răspunsul ar trebui să fie pozitiv și în practică. Toată lumea știe că variațiile speculative ale prețului acțiunilor merg prea departe în ambele direcții, de multe ori pe piața în ansamblu și permanent la cel puțin una dintre acțiunile individuale. O acțiune ordinară poate fi subevaluată din cauza lipsei de interes sau a prejudecăților nejustificate ale publicului.
Se pare că orice persoana inteligentă care se pricepe să lucreze cu cifrele, ar trebui să se distreze de-a dreptul pe Wall Street, profitând de prostia altora. Însă lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Cumpărarea unei acțiuni neglijate și subevaluate se dovedește a fi în general o experientă de lungă durată, care-ți pune răbdarea la încercare. Principiul este viabil, aplicarea lui cu succes este posibilă, dar este în mod evident o artă greu de stăpânit.
Mai există o categorie destul de largă de "situații speciale", care după mai mulți ani, ar putea aduce în mod cert un câștig anual de cel puțin 20%. În categoria respectivă intră arbitrajele intertitluri, plata beneficiilor sau anularea creditelor în cazul lichidărilor, anumite tipuri de acoperire garantată la termen.
Maxima după care se călăuzeau cei din familia Rothschild: "Cumpără ieftin și vinde scump." (Familia Rithschild, condusă de Nathan Mayer Rothschild, a deținut supremația în sectorul agențiilor de investiții și al serviciilor de brokeraj din Europa sec. XIX. O poveste splendidă a acesteia a se vedea la Niall Ferguson, "The House of Rothschild: Money's Prophets, 1798-1848. Viking,1998.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București