Speculând în loc să investiți, vă diminuați șansele de a face avere și le sporiți pe ale altuia.
Un investitor calculează cât valorează o acțiune, bazându-se pe valoarea afacerilor firmei respective.
Graham evidențiază fiecare din termenii esențiali ai definiției sale: "analiză foarte atentă" înseamnă "studiul datelor în lumina standardelor consacrate de siguranță și valoare", în vreme ce "garantarea capitalului investit" semnifică "protecția împotriva pierderilor înregistrate în condiții sau la variații probabile normale sau rezonabile", iar "câștigul adecvat" se referă la "orice câștig relativ sau absolut, oricât de mic pe care investitorul este dispus să-l accepte, cu condiţia să acționeze cu o inteligență rezonabilă" (Analiza valorilor mobiliare, ediția 1934).
Graham vă îndeamnă să investiți doar dacă ați fi liniștit știind că sunteți posesorul unor acțiuni, chiar dacă n-ați avea nici o posibilitate de a cunoaște prețul zilnic al acestora.
Graham spunea într-un interviu: "Întrebați-vă: dacă n-ar exista o piață pentru aceste acțiuni, aș fi dispus să investesc în această companie în condițiile respective!".
Investitorul inteligent nu vinde niciodată o acțiune pentru că prețul ei a scăzut; el se întreabă întotdeauna dacă mai întâi valoarea afacerilor de bază ale companiei s-a modificat.
Investitorul inteligent rezervă o foarte mică parte din portofoliul total ca "bani pentru cheltuieli neprevăzute". Pentru cei mai mulți dintre noi, 10% din averea totală este suma maximă pe care ne permitem să o alocăm speculațiilor. Nu amestecați niciodată banii din contul speculativ cu cei din conturile de învestiții; nu permiteți niciodată speculației să vă afecteze activitățile de învestiții; nu puneți niciodată mai mult de 10% din banii pe care-i aveţi în contul de cheltuieli neprevăzute, indiferent ce s-ar întâmpla.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
Un investitor calculează cât valorează o acțiune, bazându-se pe valoarea afacerilor firmei respective.
Graham evidențiază fiecare din termenii esențiali ai definiției sale: "analiză foarte atentă" înseamnă "studiul datelor în lumina standardelor consacrate de siguranță și valoare", în vreme ce "garantarea capitalului investit" semnifică "protecția împotriva pierderilor înregistrate în condiții sau la variații probabile normale sau rezonabile", iar "câștigul adecvat" se referă la "orice câștig relativ sau absolut, oricât de mic pe care investitorul este dispus să-l accepte, cu condiţia să acționeze cu o inteligență rezonabilă" (Analiza valorilor mobiliare, ediția 1934).
Graham vă îndeamnă să investiți doar dacă ați fi liniștit știind că sunteți posesorul unor acțiuni, chiar dacă n-ați avea nici o posibilitate de a cunoaște prețul zilnic al acestora.
Graham spunea într-un interviu: "Întrebați-vă: dacă n-ar exista o piață pentru aceste acțiuni, aș fi dispus să investesc în această companie în condițiile respective!".
Investitorul inteligent nu vinde niciodată o acțiune pentru că prețul ei a scăzut; el se întreabă întotdeauna dacă mai întâi valoarea afacerilor de bază ale companiei s-a modificat.
Investitorul inteligent rezervă o foarte mică parte din portofoliul total ca "bani pentru cheltuieli neprevăzute". Pentru cei mai mulți dintre noi, 10% din averea totală este suma maximă pe care ne permitem să o alocăm speculațiilor. Nu amestecați niciodată banii din contul speculativ cu cei din conturile de învestiții; nu permiteți niciodată speculației să vă afecteze activitățile de învestiții; nu puneți niciodată mai mult de 10% din banii pe care-i aveţi în contul de cheltuieli neprevăzute, indiferent ce s-ar întâmpla.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București