Investitorul defensiv şi acţiunile ordinare

   Dividendele sunt cea mai mare forţă din sfera investiţiilor în acţiuni.
   De ce "prețurile mari" ale acțiunilor afectează randamentul dividendelor acestora? Randamentul acțiunilor reprezintă raportul dintre dividend şi preţul unei acţiuni. Dacă o companie plătește dividend anual de 2$ când prețul unei acțiuni proprii este 100 $, randamentul este de 2%. Dacă însă preţul acțiunilor se dublează în timp ce dividendul rămâne acelaşi, randamentul dividendului scade la 1%.
 

(n.r.: acțiunile fiind mai riscante ca obligațiunile trebuie să aducă un venit suplimentar care să completeze riscul lor superior)

   Reguli cu privire la partea formată din acțiuni ordinare
   Alegerea acțiunilor ordinare intră în alcătuirea portofoliului investitorului defensiv trebuie să fie o problemă relativ simplă. Vă recomandăm să respectaţi patru reguli:

• 1. Trebuie să existe o diversificare adecvată, însă nu prea mare. Aceasta ar putea însemna minimum 10 acţiuni diferite şi maximum 30.
• 2. Fiecare companie selecatată trebuie să fie mare, proeminentă şi să fie finanţată cu moderaţie.
• 3. Fiecare companie trebuie să fi plătit dividende câţiva ani buni la rând. (investitorul defensiv de azi ar trebui probabil să insiste pe cel puţin 10 ani de plată permanentă a dividendelor).
• 4. Investitorul trebuie să impună o anumită limită preţului pe care-l va plăti pentru un pachet de acţiuni în raport cu profitul mediu din, să zicem, ultimii şapte ani. Recomandăm ca această limită să reprezinte de 25 de ori valoarea acestui profit mediu şi nu mai mult de 20 de ori valoarea celor din ultimele 12 luni.

   Potrivit unor autorităţi, o adevărată acțiune în creștere ar trebui ca, în următorii 10 ani să-și dubleze cel puțin profitul estimat pe titlu - adică acesta să crească într-un ritm anual compus de peste 7,1%.
''Regula lui 72" este o tehnică mintală foarte utilă. Pentru a estima timpul în care se dublează o sumă de bani, împărţiţi pur şi simplu ritmul de creştere prezumat la 72. De pildă, la 6% suma se va dubla în 12 ani (72:6=12). La ritmul de 7,1% amintit de Graham, o acţiune în creştere îşi va dubla profitul după ceva mai mult de 10 ani (72: 7,1= 10,1 ani).

   "Multiplicatorul profitului" este sinonim cu raportul PP sau preţ - profit, care arată cât sunt dispuși investitorii să plătească pentru o acțiune ținând cont de rentabilitatea afacerii de bază.

   Felul titlurilor de valoare care urmează a fi achiziționate și randamentul dorit depind NU de resursele financiare ale investitorului, ci de pregătirea financiară a acestuia din punct de vedere al cunoștințelor şi temperamentului.

   Care este limita  pentru mărime, proeminență şi moderația structurii financiare? Referitor la ultimul aspect putem sugera un criteriu concret care, deşi arbitrar, este în concordanţă cu părerea acceptată. Finanţele unei companii industriale nu sunt moderate dacă acţiunile ordinare (la valoarea contabilă) nu reprezintă cel puțin jumătate din capitalizarea totală, inclusiv toate datoriile bancare. În cazul unei societăţi de căi ferate sau servicii publice, cifra ar trebui să fie de cel puțin 30%.

'În condiţiile actuale, pentru a putea fi considerată mare, o companie ar trebui să aibă o valoare totală a acţiunilor (sau o capitalizare de piaţă) de cel puţin 10 miliarde de dolari.
   Iar pentru proeminenţă, o companie ar trebui să se situeze în primul sfert sau în prima treime ca dimensiune în sectorul ei de activitate.

ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, Bucuresti