Pagini

luni, 22 februarie 2016

Investitorul defensiv şi acţiunile ordinare (comentariu)

   Din cauză că prăbuşirea din 2000-2002 a fost atât de puternică, mulţi investitori consideră în prezent acţiunile o investiţie extrem de riscantă; paradoxal însă, chiar faptul prăbuşirii a făcut ca riscul să dispară în mare măsură de pe piața bursieră.

   Nu lăsaţi ca ușurința utilizării internetului şi informațiile de ultimă oră pe care le oferă acesta să vă seducă într-atât încât să deveniţi un speculator. Un investitor defensiv participă la cursă - şi o câştigă - stând liniştit.

   Aşa cum observă Graham, "strategia plasamentelor constante" vă permite să investiţi la intervale regulate o sumă fixă de bani. În fiecare săptămână, lună sau trimestru, mai cumpăraţi ceva - indiferent că pieţele au luat-o (sau sunt pe punctul de a o lua) în sus, în jos sau în lateral.
   Cine aplică strategia plasamentelor constante ar fi cel mai bine să investească într-un portofoliu de fonduri raportate la indici, care este format din toate acţiunile sau obligaţiunile în care merită să se investească. Astfel renunţaţi la încercarea de a ghici nu numai încotro se îndreaptă piaţa, ci şi ce sectoare ale pieţei vor da cele mai bune rezultate.

   Dacă piaţa a scăzut, suma prestabilită creşte, dumneavoastră cumpărând mai multe titluri decât în luna anterioară. Dacă piaţa a crescut, atunci cu suma respectivă cumpăraţi mai puţine titluri. Astfel, punându-vă portofoliul pe pilot automat, nici nu aruncaţi bani pe piaţă tocmai când aceasta pare extrem de tentantă (şi este de fapt foarte periculoasă), nici nu refuzaţi să cumpăraţi alte titluri după ce, din cauza prăbuşirii pieţei investiţiile s-au ieftinit cu adevărat (dar par mai "riscante").
   Potrivit specialiştilor de la Ibbotson Associates, cea mai importantă firmă de studii financiare, dacă aţi fi investit 12000 de dolari în acţiuni din coşul indicelui bursier S&P500 la începutul lui septembrie 1929, după 10 ani aţi fi rămas cu numai 7223 de dolari. Dar dacă aţi fi început cu derizoria sumă de 100 de dolari şi aţi fi investit alti 100 în fiecare dintre lunile următoare, atunci în august 1939 aţi fi avut 15571 dolari! Acesta este avantajul achiziţiilor disciplinate - chiar în condițiile producerii Marii Crize și a celui mai dezastruos declin al pieţei din toate timpurile.

ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București