Investitorul
"agresiv" ar trebui să pornească din același punct ca investitorul
defensiv, și anume de la împărțirea capitalului de care dispune între obligațiunile foarte bine cotate şi acțiunile foarte bine cotate cumpărate la prețuri rezonabile. (dacă o companie trebuie să plătească o rată mare a
dobânzii ca să atragă fonduri cu împrumut, înseamnă în principiu că investiţia
este riscantă). El va fi pregătit să investească în alte feluri de titluri, dar
în fiecare caz va avea nevoie de o justificare bine fundamentată pentru o
asemenea diversificare.
Singura noastră recomandare este ca toți investitorii să fie prudenți în privința emisiunilor noi.
Această atenționare are la bază două motive. Primul este acela că emisiunile noi au în spatele lor un spirit negustoresc, ceea ce reclamă aşadar o rezistenţă deoasebită la reclamă. Cel de-al doilea este acela că majoritatea titlurilor noi se vând în condiții favorabile de piață - favorabile pentru vânzător şi deci "mai puțin favorabile pentru cumpărător".
Una din condițiile elementare pe care trebuie să le îndeplinească investitorul inteligent este capacitatea lui de a rezista linguşelilor vânzătorilor care oferă noi acţiuni ordinare în perioade de creştere a pieţei.
Unele din aceste titluri se pot dovedi achiziţii excelente - după câţiva ani, când nimeni nu le mai doreşte şi pot fi cumpărate la un preţ cu mult mai mic decât valoarea reală.
Comentariu
A cumpăra o obligaţiune doar pentru randamentul ei este ca şi cum te-ai căsători doar pentru a face dragoste. Dacă lucrul care te-a atras cel mai mult dispare, te vei trezi întrebând: "Ce altceva mi se mai oferă?" Când răspunsul este "nimic", soţii şi deţinătorii de obligaţiuni deopotrivă sfârșesc cu inima frântă.
Speculaţia pe cursul zilnic - posesia unui pachet de acţiuni vreme de câteva ore- este una dintre cele mai bune arme de sinucidere financiară inventate vreodată.
Propria dvs nerăbdare de a cumpăra sau de a vinde nişte acţiuni vă poate diminua randamentul. Cineva disperat să cumpere o acţiune poate ajunge uşor să tebuiască să ofere cu 10 cenţi peste ultimul preţ oferit înainte ca un vânzător să fie dispus să i-o cedeze. Acest cost suplimentar, numit "impact de piaţă", nu este trecut niciodată în situaţia pe care vi-o prezintă agenţia de brokeraj, dar el există.
Costurile de tranzacţionare vă ajustează randamentele asemenea unui şmirghel.
Adunând totul, veti vedea că o persoană care face tranzacţii la bursă trebuie să câştige cel puţin 10% doar pentru a-şi acoperi cheltuielile cu operaţiile de cumpărare şi vânzare a unui pachet de acţiuni.
Concluzia e limpede: nu faceţi pur şi simplu ceva, rămâneţi acolo. Este timpul ca lumea să înţeleagă faptul că termenul "investitor pe termen lung" este de prisos. Investitorul pe termen lung este singurul investitor care poate exista.
Şi mai important este faptul că achiziţia de IPO nu constituie o strategie adecvată din cauză că violează în mod flagrant una dintre cele mai elementare reguli ale lui Graham: indiferent câţi oameni vor să cumpere o acţine, tu nu tebuie să cumperi decât dacă acest lucru este o modalitate ieftină de a deveni proprietarul unei afaceri convenabile.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
Singura noastră recomandare este ca toți investitorii să fie prudenți în privința emisiunilor noi.
Această atenționare are la bază două motive. Primul este acela că emisiunile noi au în spatele lor un spirit negustoresc, ceea ce reclamă aşadar o rezistenţă deoasebită la reclamă. Cel de-al doilea este acela că majoritatea titlurilor noi se vând în condiții favorabile de piață - favorabile pentru vânzător şi deci "mai puțin favorabile pentru cumpărător".
Una din condițiile elementare pe care trebuie să le îndeplinească investitorul inteligent este capacitatea lui de a rezista linguşelilor vânzătorilor care oferă noi acţiuni ordinare în perioade de creştere a pieţei.
Unele din aceste titluri se pot dovedi achiziţii excelente - după câţiva ani, când nimeni nu le mai doreşte şi pot fi cumpărate la un preţ cu mult mai mic decât valoarea reală.
Comentariu
A cumpăra o obligaţiune doar pentru randamentul ei este ca şi cum te-ai căsători doar pentru a face dragoste. Dacă lucrul care te-a atras cel mai mult dispare, te vei trezi întrebând: "Ce altceva mi se mai oferă?" Când răspunsul este "nimic", soţii şi deţinătorii de obligaţiuni deopotrivă sfârșesc cu inima frântă.
Speculaţia pe cursul zilnic - posesia unui pachet de acţiuni vreme de câteva ore- este una dintre cele mai bune arme de sinucidere financiară inventate vreodată.
Propria dvs nerăbdare de a cumpăra sau de a vinde nişte acţiuni vă poate diminua randamentul. Cineva disperat să cumpere o acţiune poate ajunge uşor să tebuiască să ofere cu 10 cenţi peste ultimul preţ oferit înainte ca un vânzător să fie dispus să i-o cedeze. Acest cost suplimentar, numit "impact de piaţă", nu este trecut niciodată în situaţia pe care vi-o prezintă agenţia de brokeraj, dar el există.
Costurile de tranzacţionare vă ajustează randamentele asemenea unui şmirghel.
Adunând totul, veti vedea că o persoană care face tranzacţii la bursă trebuie să câştige cel puţin 10% doar pentru a-şi acoperi cheltuielile cu operaţiile de cumpărare şi vânzare a unui pachet de acţiuni.
Concluzia e limpede: nu faceţi pur şi simplu ceva, rămâneţi acolo. Este timpul ca lumea să înţeleagă faptul că termenul "investitor pe termen lung" este de prisos. Investitorul pe termen lung este singurul investitor care poate exista.
Şi mai important este faptul că achiziţia de IPO nu constituie o strategie adecvată din cauză că violează în mod flagrant una dintre cele mai elementare reguli ale lui Graham: indiferent câţi oameni vor să cumpere o acţine, tu nu tebuie să cumperi decât dacă acest lucru este o modalitate ieftină de a deveni proprietarul unei afaceri convenabile.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București