Prudența recomandă ca investitorul să-și facă o idee corectă despre istoria pieței
bursiere, mai ales despre fluctuațiile majore ale prețului acțiunilor și despre relațiile variabile existente între prețul acţiunilor în ansamblu şi profitul
net şi dividendul adus de acestea.
"Raportul preţ-profit" al unei acţiuni sau al unui indice de piaţă precum S&P500 este un instrument simplu care permite aflarea temperaturii pieţei. De exemplu, dacă în ultimul an, profitul net pe acţiune al unei companii a fost de 1$, iar acţiunile ei se vând cu 8,93$/acţiune, raportul preţ-profit va fi de 8,93; dacă însă acţiunile se vând cu 69,70$, atunci raportul preţ-profit este de 69,70. În general, un raport preţ-profit (sau PP) mai mic decât 10 este considerat scăzut, între 10 şi 20 este considerat moderat, iar mai mare de 20 este considerat ridicat.
CE CALE TREBUIE URMATĂ. Investitorii n-ar trebui să tragă concluzia că nivelul pieţei din 1964 este periculos doar că au citit asta în cartea noastră. ... Îi recomandăm însă investitorului ca, dacă are dubii cu privire la calea pe care trebuie să o urmeze, s-o aleagă pe cea a precauţiei. Principiile care stau la baza activităţii de investiţii aşa cum au fost formulate aici recomandă următoarea politică în condiţiile din 1964, în ordinea urgenţei:
1. Nu faceţi împrumuturi pentru a cumpăra sau a deţine titluri de valoare.
2. Nu măriţi proporţia fondurilor plasate în acţiuni.
3. Reduceţi numărul acţiunilor ordinare deţinute, dacă este necesar, pentru a diminua ponderea acestora la cel mult 50% din portofoliul total. Impozitul pe câştigurile din operaţiunile de capital trebuie plătit cu cât mai multă bunăvoinţă, iar profitul obţinut trebuie investit în obligaţiuni de cea mai bună calitate sau păstrat într-un cont de economii.
Investitorii care, de ceva vreme, aplică o strategie a plasamentelor constante în adevăratul sens al cuvântului pot, în mod logic, fie să-şi continue achiziţiile periodice, fie să le suspende până consideră că nivelul pieţei nu mai este periculos.
Aproape de începutul "Eticii" lui Aristotel există un pasaj frumos care sună astfel: "Omul instruit caută doar gradul de precizie indicat de natura subiectului; căci a pretinde unui matematician argumente persuasive ar fi ca şi când ai pretinde demonstraţii abstracte unui orator."
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
"Raportul preţ-profit" al unei acţiuni sau al unui indice de piaţă precum S&P500 este un instrument simplu care permite aflarea temperaturii pieţei. De exemplu, dacă în ultimul an, profitul net pe acţiune al unei companii a fost de 1$, iar acţiunile ei se vând cu 8,93$/acţiune, raportul preţ-profit va fi de 8,93; dacă însă acţiunile se vând cu 69,70$, atunci raportul preţ-profit este de 69,70. În general, un raport preţ-profit (sau PP) mai mic decât 10 este considerat scăzut, între 10 şi 20 este considerat moderat, iar mai mare de 20 este considerat ridicat.
CE CALE TREBUIE URMATĂ. Investitorii n-ar trebui să tragă concluzia că nivelul pieţei din 1964 este periculos doar că au citit asta în cartea noastră. ... Îi recomandăm însă investitorului ca, dacă are dubii cu privire la calea pe care trebuie să o urmeze, s-o aleagă pe cea a precauţiei. Principiile care stau la baza activităţii de investiţii aşa cum au fost formulate aici recomandă următoarea politică în condiţiile din 1964, în ordinea urgenţei:
1. Nu faceţi împrumuturi pentru a cumpăra sau a deţine titluri de valoare.
2. Nu măriţi proporţia fondurilor plasate în acţiuni.
3. Reduceţi numărul acţiunilor ordinare deţinute, dacă este necesar, pentru a diminua ponderea acestora la cel mult 50% din portofoliul total. Impozitul pe câştigurile din operaţiunile de capital trebuie plătit cu cât mai multă bunăvoinţă, iar profitul obţinut trebuie investit în obligaţiuni de cea mai bună calitate sau păstrat într-un cont de economii.
Investitorii care, de ceva vreme, aplică o strategie a plasamentelor constante în adevăratul sens al cuvântului pot, în mod logic, fie să-şi continue achiziţiile periodice, fie să le suspende până consideră că nivelul pieţei nu mai este periculos.
Aproape de începutul "Eticii" lui Aristotel există un pasaj frumos care sună astfel: "Omul instruit caută doar gradul de precizie indicat de natura subiectului; căci a pretinde unui matematician argumente persuasive ar fi ca şi când ai pretinde demonstraţii abstracte unui orator."
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
