Investitorul şi fluctuaţiile pieţei (III)

   Să ne întoarcem la comparaţia dintre posesorul unor acțiuni vandabile şi cel ce deţine o participaţie la o firmă privată. Am spus că primul are posibilitatea de a se considera doar proprietarul unei părţi din diversele afaceri în care a investit sau deţinătorul unor acţiuni pe care le poate vinde oricând vrea la preţul pieţei.
   Trebuie observat însă următorul fapt important: adevăratul investitor este rareori obligat să-şi vândă acţiunile, iar în restul situaţiilor este liber să ignore cotaţia curentă. El trebuie să-i acorde atenţie şi să ia decizii în baza ei doar în măsura în care aceasta se potriveşte registrului său şi atât. ("Doar în măsura registrului său" înseamnă "doar în măsura în care preţul este destul de bun pentru ca vânzarea acţiunilor să   se justifice. În jargonul tradiţional al brokerilor, "registrul" este condica de evidenţă a plasamentelor şi operaţiunilor efectuate de un investitor.)

   Astfel, investitorul care-şi permite să se panicheze sau să-şi facă prea multe griji din cauza declinului nejustificat al preţului de piaţă al acţiunilor pe care le deţine face din principalul său avantaj un dezavantaj esenţial. Acesta ar fi mai câştigat dacă acţiunile lui n-ar mai fi cotate deloc, căci atunci el ar fi scutit de supliciul psihic pe care i-l provoacă aprecierile greşite ale altor persoane. 
(Este posibil ca acesta să fie cel mai important paragraf din toata cartea lui Graham. În aceste 114 cuvinte, Graham rezumă experienţa sa de-o viaţă. Ar trebui să le citiţi de cât mai multe ori; ele sunt călcâiul lui Ahile al pieţelor în scădere. Dacă le reţineţi şi vă ghidaţi după ele în activitatea devs. de investitor, veţi supravieţui indiferent de ce probleme vă pune piaţa.)

   Permiteţi-ne să încheiem această secţiune cu un fel de parabolă. Închipiuţi-vă că deţineţi la o afacere privată o mică participaţie care vă costă 1000 dolari. Unul dintre partenerii dvs, pe nume Domnul Piaţă, este chiar foarte binevoitor. În fiecare zi, el vă spune cât crede că valorează participaţia dvs şi, mai mult, se oferă, pe această bază, fie să vă cumpere toată participaţia, fie să vă vândă nişte părţi.
   Uneori, valoarea pe care o stabileşte el pare plauzibilă şi justificată de evoluţia şi perspectivele afacerii, aşa cum le cunoaşteţi dvs. Adeseori însă, Domnul Piaţă estecopleşit de entuziasm sau de temeri, iar valoarea pe care vi-o propune vi se pare puțin cam ridicolă.
   Dacă sunteţi un investitor prudent sau un om de afaceri ponderat, veţi permite ca mesajele zilnice ale Domnului Piaţă să vă determine părerea cu privire la caloarea participaţiei dvs de 1000 dolari la acea întreprindere? Numai dacă sunteţi de acord cu el sau dacă vreţi să faceţi tranzacţii cu el. S-ar putea să fiţi mulţumiţi să-i vindeţi totul atunci când el vă oferăun preţ absurd de mare şi să fiţi la fel de mulţumit să cumpăraţi de la el când preţul pe care vi-l oferă este mic. În restul timpului, este mai înţelept să vă formaţi singur ideile despre valoarea plasamentelor dvs, bazându-vă pe toate rapoartele companiei cu privire la activităţile şi situaţia ei financiară.
   Adevăratul investitor se află chiar în situaţia respectivă atunci când deţine acţiuni ordinare cotate la bursă.
   El poate profita de preţul zilnic al pieţei sau îl poate ignora, după cum îi dictează judecata şi înclinaţia proprie.

   Este posibil ca mişcările preţurilor să-i transmită un semnal de avertizare de care ar face bine să ţină seama - aceasta înseamnă pur şi simplu că el trebuie să-şi vândă acţiunile pentru că preţul a coborât, anticipând înrăutăţirea situaţiei. După opinia noastră, asemenea semnale sunt înşelătoare în aceeaşi proporţie în care sunt de folos. În esenţă, fluctuaţiile preţurilor au o singură semnificaţie importantă pentru adevăratul investitor. Ele îi dau ocazia să cumpere să cumpere atunci când preţurile scad dramatic şi să vândă când acestea cresc foarte mult. În celelalte momente, el ar face bine să uite de piaţă şi să acorde atenţie randamentului dividendelor şi rezultatelor din exploatare ale companiilor sale.

ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București