Ar fi bine să vedem analiza valorilor mobliare ca limitându-se la examinarea şi
evaluarea acţiunilor şi obligaţiunillor, iar analiza financiară ca înglobând
activităţile respective plus stabilirea politicii de investiţii
(alcătuirea portofoliului) şi, pe lângă aceasta, o doză substanțială de analiză
economică generală.
Specialistul în analiza valorilor mobiliare se ocupă cu trecutul, prezentul şi viitorul unei emisiuni de valori mobiliare. El descrie afacerea; determină rezultatele din activitatea curentă şi situația financiară a acesteia; estimează rentabilitatea viitoare pornind de la diverse ipoteze sau de la "cele mai bune estimări". Face ample comparaţii sau analizează situaţia aceleiaşi companii în momente diferite. În fine, îşi exprimă părerea cu privire la siguranţa unei emisiuni, dacă este vorba despre o obligaţiune sau o acţiune privilegiată foarte bine cotată, ori la atractivitatea ei ca achiziţie, dacă este vorba despre o acţiune ordinară.
Specialistul în analiza valorilor mobiliare elaborează şi aplică standarde de siguranţă în funcţie de care putem stabili dacă o anumită obligaţiune sau acţiune privilegiată poate fi considerată suficient de viabilă pentru a se justifica o investiţie în ea. Aceste standarde se referă în primul rând la profitul mediu realizat în trecut, dar şi la structura capitalului, fondul de rulment, valoarea activelor şi alte aspecte.
Abordarea de faţă, extrem de condensată, este destinată investitorului neprofesionist. El trebuie să înţeleagă cel puţin despre ce anume vorbeşte şi unde vrea să ajungă specialistul în analiza valorilor mobiliare; mai mult, el trebuie să fie pregătit, dacă se poate să deosebească analiza superficială de cea riguroasă.
.... interpretarea situaţiei financiare anuale a unei companii este o temă pe care am tratat-o pentru profani într-o carte separată, intitulată "Interpretarea situațiilor financiare".
FORMULA CARE LEAGĂ MULTIPLICATORII DE RITMULDE CREŞTERE ANTICIPAT
Cu cât este mai mare ritmul de creştere pe care-l prognozaţi şi cu cât este mai mare perioada pentru care-l prognozaţi, cu atât previziunea dvs devine mai susceptibilă la erori. Dacă, de exemplu, estimaţi că o firmă care obţine un profit de 1 dolar per acţiune îşi poate mări acest profit cu 15% pe an în următorii 15 ani, profitul ei ar ajunge la 8,14 dolari. Dacă piaţa evoluează firma la 35 de ori profitul acesteia, înseamnă că acţiunile ei ar ajunge la sfârşitul perioadei la circa 285 dolari. Dar dacă profitul creşte cu 14%, nu cu 15% firma ar realiza un profit de 7,14 dolari la sfârşitul perioadei - iar şocul acestei neîmpliniri i-ar putea determina pe investitori să nu mai fie dispuşi să plătească un preţ egal cu de 35 de ori profitul.
Dacă să zicem, preţul ar fi de 20 de ori mai mare ca profitul, o acţiune ar ajunge să valoreze 140 dolari, respectiv cu peste 50% mai puţin. Deoarece metodele matematice avansate dau o aparentă precizie procesului inerent incert al anticipării viitorului, investitorii trebuie să fie reţinuţi cu oricine pretinde că deţine o soluţie matematică complexă la problemele financiare de bază. Graham spunea următoarele: "În 44 de ani de activitate şi studiu pe Wall-Street n-am văzut făcându-se niciodată nişte calcule serioase cu privire la valoarea acţiunilor ordinare sau la politici de investiţii conexe care să nu se limiteze la socoteli simple sau la metode algebrice elementare. Ori de câte ori se apelează la calcule sau la algebra superioară, este semn că operatorul încearcă să înlocuiască experienţa cu teoria şi, de multe ori, să dea speculaţiei înfăţişarea falsă a unei investiţii."
Analiza obligaţiunilor
În cazul obligaţiunilor corporatiste, ceea ce interesează în primul rând este de câte ori cheltuielile totale cu dobânda sunt acoperite de profitul distribuibil realizat timp de câţiva ani. În cazul acţiunilor privilegiate, interesează de câte ori sunt acoperite dobânda la obligaţiuni şi dividendele privilegiate luate la un loc.
Criteriul nostru de bază se aplică numai rezultatelor medii obţinute într-o anumită perioadă. ... Ca alternativă la criteriul mediei de 7 ani, noi acceptăm aplicarea criteriului "anului celui mai slab"; ar fi suficient dacă obligaţiunea sau acţiunea privilegiată ar îndeplini unul dintre cele două criterii.
(Cum vă puteţi crea singuri un portofoliu diversificat de obligaţiuni, dacă nu dispuneţi de cel puţin 100.000 de dolari, pentru investitorul inteligent obişnuit va fi cel mai bine dacă va cumpăra pur şi simplu titluri la un fond de obligaţiuni cu costuri minime, lăsând munca minuţioasă de analiză a solvabilităţii în seama mangerilor acestuia.)
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
Specialistul în analiza valorilor mobiliare se ocupă cu trecutul, prezentul şi viitorul unei emisiuni de valori mobiliare. El descrie afacerea; determină rezultatele din activitatea curentă şi situația financiară a acesteia; estimează rentabilitatea viitoare pornind de la diverse ipoteze sau de la "cele mai bune estimări". Face ample comparaţii sau analizează situaţia aceleiaşi companii în momente diferite. În fine, îşi exprimă părerea cu privire la siguranţa unei emisiuni, dacă este vorba despre o obligaţiune sau o acţiune privilegiată foarte bine cotată, ori la atractivitatea ei ca achiziţie, dacă este vorba despre o acţiune ordinară.
Specialistul în analiza valorilor mobiliare elaborează şi aplică standarde de siguranţă în funcţie de care putem stabili dacă o anumită obligaţiune sau acţiune privilegiată poate fi considerată suficient de viabilă pentru a se justifica o investiţie în ea. Aceste standarde se referă în primul rând la profitul mediu realizat în trecut, dar şi la structura capitalului, fondul de rulment, valoarea activelor şi alte aspecte.
Abordarea de faţă, extrem de condensată, este destinată investitorului neprofesionist. El trebuie să înţeleagă cel puţin despre ce anume vorbeşte şi unde vrea să ajungă specialistul în analiza valorilor mobiliare; mai mult, el trebuie să fie pregătit, dacă se poate să deosebească analiza superficială de cea riguroasă.
.... interpretarea situaţiei financiare anuale a unei companii este o temă pe care am tratat-o pentru profani într-o carte separată, intitulată "Interpretarea situațiilor financiare".
FORMULA CARE LEAGĂ MULTIPLICATORII DE RITMULDE CREŞTERE ANTICIPAT
Cu cât este mai mare ritmul de creştere pe care-l prognozaţi şi cu cât este mai mare perioada pentru care-l prognozaţi, cu atât previziunea dvs devine mai susceptibilă la erori. Dacă, de exemplu, estimaţi că o firmă care obţine un profit de 1 dolar per acţiune îşi poate mări acest profit cu 15% pe an în următorii 15 ani, profitul ei ar ajunge la 8,14 dolari. Dacă piaţa evoluează firma la 35 de ori profitul acesteia, înseamnă că acţiunile ei ar ajunge la sfârşitul perioadei la circa 285 dolari. Dar dacă profitul creşte cu 14%, nu cu 15% firma ar realiza un profit de 7,14 dolari la sfârşitul perioadei - iar şocul acestei neîmpliniri i-ar putea determina pe investitori să nu mai fie dispuşi să plătească un preţ egal cu de 35 de ori profitul.
Dacă să zicem, preţul ar fi de 20 de ori mai mare ca profitul, o acţiune ar ajunge să valoreze 140 dolari, respectiv cu peste 50% mai puţin. Deoarece metodele matematice avansate dau o aparentă precizie procesului inerent incert al anticipării viitorului, investitorii trebuie să fie reţinuţi cu oricine pretinde că deţine o soluţie matematică complexă la problemele financiare de bază. Graham spunea următoarele: "În 44 de ani de activitate şi studiu pe Wall-Street n-am văzut făcându-se niciodată nişte calcule serioase cu privire la valoarea acţiunilor ordinare sau la politici de investiţii conexe care să nu se limiteze la socoteli simple sau la metode algebrice elementare. Ori de câte ori se apelează la calcule sau la algebra superioară, este semn că operatorul încearcă să înlocuiască experienţa cu teoria şi, de multe ori, să dea speculaţiei înfăţişarea falsă a unei investiţii."
Analiza obligaţiunilor
În cazul obligaţiunilor corporatiste, ceea ce interesează în primul rând este de câte ori cheltuielile totale cu dobânda sunt acoperite de profitul distribuibil realizat timp de câţiva ani. În cazul acţiunilor privilegiate, interesează de câte ori sunt acoperite dobânda la obligaţiuni şi dividendele privilegiate luate la un loc.
Criteriul nostru de bază se aplică numai rezultatelor medii obţinute într-o anumită perioadă. ... Ca alternativă la criteriul mediei de 7 ani, noi acceptăm aplicarea criteriului "anului celui mai slab"; ar fi suficient dacă obligaţiunea sau acţiunea privilegiată ar îndeplini unul dintre cele două criterii.
(Cum vă puteţi crea singuri un portofoliu diversificat de obligaţiuni, dacă nu dispuneţi de cel puţin 100.000 de dolari, pentru investitorul inteligent obişnuit va fi cel mai bine dacă va cumpăra pur şi simplu titluri la un fond de obligaţiuni cu costuri minime, lăsând munca minuţioasă de analiză a solvabilităţii în seama mangerilor acestuia.)
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
