Vom începe acest capitol cu două sfaturi adresate investitorului care are
inevitabil implicaţii contradictorii. Primul este acesta: nu luaţi în serios
profitul dintr-un singur an. Al doilea este următorul: dacă nu acordaţi atenţie
profitului pe termen scurt, fiţi atenţi la bombele care se ascund în valorile
profitului pe acţiune.
"Evaluarea acțiunilor este cu adevărat demnă de încredere doar în cazuri excepţionale." Dacă preţurile majorităţii acţiunilor sunt aproximativ corecte de cele mai multe ori, preţul unei acţiuni şi valoarea firmei care le emite nu sunt aproape niciodată identice.
Adesseori, nu se poate pune bază pe aprecierea pieţei cu privire la preţ. Din păcate, de multe ori, marja de eroare nu este suficient de mare pentru a justifica efortul de a realiza tranzacţii pe baza preţurilor pieţei. Investitorul inteligent trebuie să evalueze cu atenţie costurile de tranzacţionare şi impozitele înainte de a încerca să profite de orice discrepanţă între preţuri şi n-ar trebui să se bazeze niciodată pe faptul că poate să vândă exact la preţul cotat în mod curent pe piaţă.
Folosirea preţului mediu
În trecut analiştii şi investitorii acordau o foarte mare atenţie profitului mediu obţinut pe o perioadă destul de lungă - de obicei, înre 7 şi 10 ani. Această "cifră medie" era folosită pentru a elimina desele oscilaţii specifice ciclului afacerilor, considerându-se că oferă o imagine mai bună despre rentabilitatea companiei decât cea oferită de rezultatele din ultimul an.
Calculul ritmului de creștere din trecut
Este foarte important să se ţină seama în mod adecvat de creşterea pe care a cunoscut-o profitul companiei de-a lungul timpului. Când creşterea a fost semnificativă, profitul recent va fi cu mult peste media pe 7 sau 10 ani, iar analiştii pot considera irelevante aceste cifre pe termen lung. Nu aşa trebuie procedat. Profitul poate fi evidenţiat atât ca medie, cât şi ca ultimă valoare absolută. Recomandăm ca ritmul de creştere în sine să fie calculat comparând media ultimilor 3 ani cu cifrele corespunzătoare inregistrate cu 10 ani înainte.
Graham pare să folosească expresia "profit net raportat la capital" în sensul obişnuit de randament al valorii contabile - care se obţine, în principiu, împărţind venitul net la valoarea netă a activelor tangibile.
Istoria recentă - şi o grămadă de studii financiare - demonstrează că piaţa nu este îngăduitoare cu firmele care cunosc o creştere rapidă şi care raportează brusc o scădere a profitului. Preţul acţiunilor companiilor cu creştere moderată şi stabilă, precum ALCOA pe vremea lui Graham si Anheuser-Busch sau Colgate-Palmolive în zilele noastre, tinde să sufere o scădere oarecum mai mică dacă firmele raportează profituri dezamăgitoare. Marile speranţe provoacă mari dezamăgiri dacă nu sunt împlinite; neîmplinirea unor aşteptări moderate provoacă o reacţie mult mai blândă. Astfel, unul dintre cele mai mari riscuri pe care le presupune investiţia în acţiuni în creştere nu este acela că ele vor înceta să mai crească, ci acela că ele vor creşte mai încet. Iar pe termen lung, acesta nu este nici măcar un risc, ci este o virtuală certitudine.
Comentariu
"Poţi fi furat mai uşor de un ins cu un stilou decât de unul cu un pistol." - Bo Diddley
Investitorul pus în gardă
"Evaluarea acțiunilor este cu adevărat demnă de încredere doar în cazuri excepţionale." Dacă preţurile majorităţii acţiunilor sunt aproximativ corecte de cele mai multe ori, preţul unei acţiuni şi valoarea firmei care le emite nu sunt aproape niciodată identice.
Adesseori, nu se poate pune bază pe aprecierea pieţei cu privire la preţ. Din păcate, de multe ori, marja de eroare nu este suficient de mare pentru a justifica efortul de a realiza tranzacţii pe baza preţurilor pieţei. Investitorul inteligent trebuie să evalueze cu atenţie costurile de tranzacţionare şi impozitele înainte de a încerca să profite de orice discrepanţă între preţuri şi n-ar trebui să se bazeze niciodată pe faptul că poate să vândă exact la preţul cotat în mod curent pe piaţă.
Folosirea preţului mediu
În trecut analiştii şi investitorii acordau o foarte mare atenţie profitului mediu obţinut pe o perioadă destul de lungă - de obicei, înre 7 şi 10 ani. Această "cifră medie" era folosită pentru a elimina desele oscilaţii specifice ciclului afacerilor, considerându-se că oferă o imagine mai bună despre rentabilitatea companiei decât cea oferită de rezultatele din ultimul an.
Calculul ritmului de creștere din trecut
Este foarte important să se ţină seama în mod adecvat de creşterea pe care a cunoscut-o profitul companiei de-a lungul timpului. Când creşterea a fost semnificativă, profitul recent va fi cu mult peste media pe 7 sau 10 ani, iar analiştii pot considera irelevante aceste cifre pe termen lung. Nu aşa trebuie procedat. Profitul poate fi evidenţiat atât ca medie, cât şi ca ultimă valoare absolută. Recomandăm ca ritmul de creştere în sine să fie calculat comparând media ultimilor 3 ani cu cifrele corespunzătoare inregistrate cu 10 ani înainte.
Graham pare să folosească expresia "profit net raportat la capital" în sensul obişnuit de randament al valorii contabile - care se obţine, în principiu, împărţind venitul net la valoarea netă a activelor tangibile.
Istoria recentă - şi o grămadă de studii financiare - demonstrează că piaţa nu este îngăduitoare cu firmele care cunosc o creştere rapidă şi care raportează brusc o scădere a profitului. Preţul acţiunilor companiilor cu creştere moderată şi stabilă, precum ALCOA pe vremea lui Graham si Anheuser-Busch sau Colgate-Palmolive în zilele noastre, tinde să sufere o scădere oarecum mai mică dacă firmele raportează profituri dezamăgitoare. Marile speranţe provoacă mari dezamăgiri dacă nu sunt împlinite; neîmplinirea unor aşteptări moderate provoacă o reacţie mult mai blândă. Astfel, unul dintre cele mai mari riscuri pe care le presupune investiţia în acţiuni în creştere nu este acela că ele vor înceta să mai crească, ci acela că ele vor creşte mai încet. Iar pe termen lung, acesta nu este nici măcar un risc, ci este o virtuală certitudine.
Comentariu
"Poţi fi furat mai uşor de un ins cu un stilou decât de unul cu un pistol." - Bo Diddley
Investitorul pus în gardă
Câteva indicaţii vă vor ajuta să evitaţi situaţia de a cumpăra acţiuni care se dovedesc a fi o adevărată bombă cu ceas.
Citiţi de la coadă la cap. Când stidiaţi rapoartele financiare ale unei companii, începeţi cu ultima pagină şi avansaţi încet spre prima. Tot ceea ce compania încearcă să ascundă de dvs. se găseşte la urmă - tocmai de aceea ar trebui să căutaţi mai întâi acolo.
Citiţi notele de subsol. Nu cumpăraţi niciodată o acţiune fără să citiţi notele de subsol ale situaţiilor financiare din raportul anual (...). Dintre toate lucrurile care ar trebui să vă pună în gardă fac parte termeni tehnici precum "capitalizat", "amânat", şi "restructurare" - şi cuvinte simple care indică faptul că firma şi-a modificat regulile contabile, cum ar fi "a început", "schimbare" şi " totuşi". Prezenţa acestor cuvinte nu trebuie să vă facă să credeţi că nu este indicat să cumpăraţi acţiunile firmei respective, ci că trebuie să cercetaţi mai departe. Comparaţi respectivele note de subsol cu cele din situaţiile fianciare ale unuia sau mai multor concurenţi direcţi ai firmei, pentru a vedea cât de agresivi sunt contabilii ei.
Citiţi mai mult. Dacă sunteţi un investitor întreprinzător dornic să dedice foarte mult timp şi efort investiţiilor sale, atinci sunteţi dator faţă de dvs înşivă să aflaţi mai multe despre raportarea financiară. Numai aşa vă veţi reduce şansele de a fi indus în eroare de expresiile ambigue care apar într-o situaţie a profitului.
Iată 3 cărţi pline de exemple, bine alese:
- Martin Fridson, Fernando Alvarez, "Financial Statement Analysis: A Practitioner's Guide" (John Wiley&sons, New York, 2002)
- Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey, "The Financial Numbers Game: Detecting Creative Accounting Practices" (John Wiley&sons, New York, 2002)
- Howard Schilit, "Fiancial Shenanigans" (McGraw-Hill, New York, 2002).
Chiar cartea lui Benjamin Graham, "The Interpretation of Financial Statements" (Harper Business, New York, 1998, reproducere a ediţiei din 1937) rămâne o excelentă introducere în principiile de bază ale interpretării valorilor corespunzătoare profitului, cheltuielilor, activelor şi pasivelor.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, Bucuresti
