Inflația nu
poate mări valoarea acțiunilor ordinare decât dacă determină creșterea
raportului dintre profitul net şi investițiile de capital. Ținând cont de
datele din trecut, asa ceva nu s-a întâmplat.
Piața bursieră a considerat că întreprinderile de utilități publice sunt una
dintre principalele victime ale inflației, fiind prinse între creșterea substanțială a costului banilor împrumutați şi dificultatea măririi tarifelor
practicate în regim reglementat. Dar poate că acum este momentul să remarcăm un
lucru: chiar faptul că costul unitar al electricității, gazelor și serviciilor
telefonice a crescut cu mult mai puțin decât indicele general al preturilor
plasează aceste companii într-o puternică poziție strategică pe viitor.
Daca investitorul se concentrează asupra acţiunilor ordinare sunt foarte mari
şanse ca el să fie indus în eroare fie de creşterile euforizante, fie de
scăderile neliniştitoare. Acest lucru este valabil mai ales dacă raţionamentul
lui este determinat în mare măsura de aşteptările cu privire la creşterea
inflaţiei. Căci atunci, dacă piaţa va cunoaşte o nouă creştere, el va considera
aceasta nu ca pe un semnal al unei inevitabile prăbuşiri, nu ca pe o şansă de a
încasa profiturile frumoase obţinute, ci ca pe o justificare a ipotezei
inflaţiei şi ca pe un motiv de a continua să cumpere acţiuni ordinare indiferent
cât de mare este nivelul pieţei sau cât de mic este randamentul dividendului.
Aşa apar regretele.
John Pierpont Morgan a fost cel mai puternic finanţist de la sfărşitul
secolului XIX şi începutul secolului XX. Datorită marii sale influenţe era
întrebat tot timpul ce se va întâmpla cu în continuare cu piaţa bursieră.
Morgan a dat un răspuns foarte scurt şi extrem de exact: "Va fluctua".
Tocmai din cauza incertitudinilor legate de viitor, investitorul nu-si poate
pune banii într-un singur coş - nici în coşul obligaţiunilor, în ciuda
randamentelor fără precedent oferite în ultima vreme de acestea, nici în cel al
acţiunilor, în ciuda perspectivelor privind perpetuarea inflaţiei.
Este evident că investitorul prudent trebuie să încerce să reducă la minimum
riscurile.
Posibilitatea inflaţiei la scară mare rămâne, iar investitorul trebuie să se
protejeze întrucâtva împotriva ei. Nu este sigur că un plasament în acţiuni va
oferi o protecţie adecvată împotriva unei asemenea inflaţii, însă ar trebui să
protejeze mai bine decât plasamentul în obligaţiuni.
ideile de
mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura
C.H.Beck 2010, București