vineri, 19 februarie 2016

Politica generală de portofoliu: investitorul defensiv (comentariu)

   Există două moduri de a fi un inteligent investitor:
- cercetând, selectând şi urmărind continuu diverse combinații de acțiuni, obligațiuni si participații la fondurile mutuale
- creând un portofoliu permanent care funcționează pe pilot automat și nu necesită alte eforturi (dar nu produce o satisfacție deosebită)

   Atunci cum ar trebui să înceapă un investitor defensiv? Prima și cea mai importantă decizie se referă la cât anume va investi în acțiuni şi cât va investi în obligațiuni și numerar. (de remarcat că inflația este unul dintre cei mai mari dușmani ai dvs.)
   Lucrul cel mai surprinzător legat de felul în care Graham analizează problema alocării capitalului între acțiuni și obligațiuni este acela că el nu amintește nimic despre vârstă. O regulă empirică des folosită spunea să scazi vârsta pe care o ai din 100 şi să investeşti procentul respectiv din capitalul propriu în acţiuni, iar restul în obligațiuni sau numerar. (Cineva de 28 de ani trebuia să investească 72%din bani în acțiuni, iar cineva de 81 de ani numai 19%). .... În cazul în care nu le-aţi permis partizanilor acestei teorii să scadă 100 din coeficientul dvs de inteligenţă, ar trebui să le puteţi spune că ceva nu este în regulă cu ea.

   Când acţiunile cresc cu 15-20% pe an, cum s-a întâmplat în anii 1980-1990, este uşor să-ţi închipui că-ţi vei păstra acţiunile toată viața. Dar când vezi că fiecare dolar pe care l-ai investit ajunge să valoreze 10 cenţi, este greu să te abţii de la a-ţi scoate banii şi a-i ţine "în siguranță" în obligațiuni şi numerar. În loc să cumpere şi să-şi ţină acţiunile, mulţi oameni ajung să cumpere la un preţ mare, să le vândă la preţ  mic şi să nu-şi ţină altceva decât capul în mâini. Din cauză că foarte puţini investitori au curajul să nu renunţe la acţiuni în condiţiile în care piaţa este în scădere, Graham insistă asupra ideii ca fiecare să păstreze cel puţin 25% din capital în obligaţiuni. Această rezervă, susține el, vă va da curajul să vă păstraţi restul banilor în acţiuni chiar şi atunci când ele îşi pierd valoarea.

DE CE NU 100% ACŢIUNI?

   Graham vă sfătuieşte să nu ţineţi niciodată mai mult de 75% din capital în acţiuni. Dar oare nimeni n-ar trebui să-şi plaseze toţi banii în acţiuni? Pentru foarte puţini investitori, un portofoliu format numai din acţiuni poate fi ceva firesc. Sunteţi unul dintre aceştia dacă:
- aţi pus deoparte destui bani ca să vă puteţi întreţine familia cel puţin un an
- veţi investi constant cel puţin în următorii 20 de ani
- aţi supravieţuit perioadei de scădere a pieţei care a început în 2000
- n-aţi vândut acţiuni în perioada de scădere a pieţei care a început în 2000
- aţi citit capitolul 8 şi aţi pus în aplicare un plan propriu-zis de control al comportamentului dvs de investitor.

   Obligaţiunile şi ratele dobânzilor se află la capetele unui balansoar: când ratele dobânzilor cresc, preţurile obligaţiunilor scad - deşi preţul unei obligaţiuni pe termen scurt scade mult mai puţin decât al unei obligaţiuni pe termen lung. Pe de altă parte când ratele dobânzilor scad, preţurile obligaţiunilor cresc - iar cel al obligaţiunilor pe termen lung mai mult decât cel al obligaţiunilor pe termen scurt.

ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, Bucuresti