Dacă o persoană îşi propune să realizeze profit din cumpărarea şi vânzarea
titlurilor de valoare, ea va pune bazele unei afaceri proprii, care, pentru a
avea şanse de succes, trebuie să fie administrată în conformitate cu
principiile practice acceptate.
I. Primul şi cel mai evident dintre aceste principii este să ştii ceea ce faci - să-ţi cunoşti afacerea. pentru investitor, aceasta înseamnă să nu încerce să obţină "profituri curente", din tranzacţiile cu titluri de valoare - respectiv venituri mai mari decât dobânda obişnuită şi dividendele - dacă nu ştie despre valoarea titlurilor la fel de multe lucruri câte ar trebui să ştie despre valoarea mărfurilor pe care şi-ar propune să le vândă.
II. Al doilea principiu este să nu laşi pe altcineva să-ţi adiministreze afacerea decât dacă (1) poţi să-i urmăreşti rezultatele cu atenţia şi înţelegerea cuvenită sau (2) ai motive foarte întemeiate să te încrezi în integritatea şi competenţa lui.
III. Al treilea principiu este să nu te implici într-o activitate - adică să nu fabrici sau să nu vinzi un produs - decât atunci când un calcul serios arată că există şanse destul de mari să obţii un profit rezonabil. Evitaţi mai ales afacerile din care aveţi puţine de câştigat şi multe de pierdut. Pentru investitorul întreprinzător, aceasta înseamnă că activităţile sale lucrative ar trebui să se bazeze nu pe optimism, ci pe calcule. Pentru orice investitor, aceasta înseamnă că, atunci când se limitează la un câştig mic - cum stăteau lucrurile înainte, cel puţin cu obligaţiunile convenţionale sau cu acţiunile privilegiate - trebuie să aibă dovezi convingătoare că nu riscă o parte substanţială a capitalului investit.
IV. A patra regulă are un caracter mai pozitiv: să ai curajul cunoaşterii şi experienţei personale. Dacă ai tras o concluzie pe baza datelor concrete şi ştii că socoteala ta este corectă, fă cum crezi - chiar dacă alţii ezită sau pot proceda altfel. (Pentru că lumea nu este de aceeaşi părere cu tine, nu înseamnă că ai, nici că n-ai dreptate. Ai dreptate pentru că datele şi raţionamentul tău sunt corecte.) În mod asemănător în domeniul valorilor mobiliare, curajul devine virtutea supremă după ce s-a dobândit o cunoaştere adecvată, iar discernământul a fost verificat.
Din fericire pentru investitorul reprezentativ, ca să aibă succes, nu trebuie neapărat ca programul lui să aibă la bază aceste calităţi - cu condiţia ca ambiţiile lui să se limiteze la capacităţile personale, iar activităţile sale să se restrângă la calea sigură şi îngustă a investitorilor standard cu caracter defensiv. A obţine din investiţii rezultate satisfăcătoare este mai uşor decât îşi dă seama majoritatea oamenilor; a obţine rezultate superioare este mai greu decât pare.
Comentariu
Cei care riscă cel mai mult şi obţin câştigurile cele mai mari pe o piaţă în creştere sunt aproape întotdeauna cei care suferă pierderile cele mai mari pe o piaţă în scădere care-i urmează în mod inevitabil.
Pentru a fi un investitor inteligent, trebuie să vă asiguraţi că nu veţi pierde niciodată toţi banii sau cea mai mare parte a acestora.
Refuzând să plătiţi o sumă prea mare pentru o investiţie, vă reduceţi şansele ca avuţia dumneavoastră să dispară sau să se diminueze brusc.
Înainte de a investi, trebuie să vă asiguraţi că aţi evaluat în mod realist probabilitatea de a vă înşela şi reacţia pe care o veţi avea faţă de consecinţele faptului de a vă fi înşelat.
Comentariu la post-scriptum
A investi cu succes înseamnă a-ţi asuma riscuri, nu a le evita.
"Investitorilor nu le place incertitudinea" declamă chiar în acest moment la televizor sau într-un ziar un specialist în strategii de investiţii. Dar investitorilor nu le-a plăcut niciodată incertitudinea - şi cu toate acestea incertitudinea este starea fundamentală durabilă a lumii investitorilor.
din Anexe
Tema intelectuală comună investitorilor din Graham şi Doddsville este aceasta: ei caută discrepanţe între valoarea unei afaceri şi preţul pe care-l au pe piaţă mici părţi din afacerea respectivă.
Este inutil să mai spun că investitorii noştri, care se bazează pe teoria lui Graham şi Dodd, nu discută despre beta, despre modelul de stabilire a preţului mijloacelor fixe sau despre covarianţă în randamentele titlurilor de valoare. Aceste lucruri nu-i interesează. De fapt, celor mai mulţi dintre ei le-ar fi greu să definească aceşti termeni. Investitorii se concentrează pur şi simplu asupra a două variabile: preţul şi valoarea.
De asemenea, trebuie să ai cunoştinţele care să-ţi permită să faci o estimare foarte generală a valorii afacerilor respective. Nu trebuie să calculezi exact. Asta înţelege Ben Graham prin asigurarea unei marje de siguranţă. Nu evaluezi şi cumperi de 80 de milioane de dolari afaceri care valorează 83 de milioane de dolari. Îţi laşi o rezervă importantă. Când construieşti un pod, te asiguri că acel pod poate susţine o masă de 15 tone, dar nu laşi să treacă pe el decât camioane de 5 tone. Acelaşi principiu se aplică în activitatea de investiţii.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
I. Primul şi cel mai evident dintre aceste principii este să ştii ceea ce faci - să-ţi cunoşti afacerea. pentru investitor, aceasta înseamnă să nu încerce să obţină "profituri curente", din tranzacţiile cu titluri de valoare - respectiv venituri mai mari decât dobânda obişnuită şi dividendele - dacă nu ştie despre valoarea titlurilor la fel de multe lucruri câte ar trebui să ştie despre valoarea mărfurilor pe care şi-ar propune să le vândă.
II. Al doilea principiu este să nu laşi pe altcineva să-ţi adiministreze afacerea decât dacă (1) poţi să-i urmăreşti rezultatele cu atenţia şi înţelegerea cuvenită sau (2) ai motive foarte întemeiate să te încrezi în integritatea şi competenţa lui.
III. Al treilea principiu este să nu te implici într-o activitate - adică să nu fabrici sau să nu vinzi un produs - decât atunci când un calcul serios arată că există şanse destul de mari să obţii un profit rezonabil. Evitaţi mai ales afacerile din care aveţi puţine de câştigat şi multe de pierdut. Pentru investitorul întreprinzător, aceasta înseamnă că activităţile sale lucrative ar trebui să se bazeze nu pe optimism, ci pe calcule. Pentru orice investitor, aceasta înseamnă că, atunci când se limitează la un câştig mic - cum stăteau lucrurile înainte, cel puţin cu obligaţiunile convenţionale sau cu acţiunile privilegiate - trebuie să aibă dovezi convingătoare că nu riscă o parte substanţială a capitalului investit.
IV. A patra regulă are un caracter mai pozitiv: să ai curajul cunoaşterii şi experienţei personale. Dacă ai tras o concluzie pe baza datelor concrete şi ştii că socoteala ta este corectă, fă cum crezi - chiar dacă alţii ezită sau pot proceda altfel. (Pentru că lumea nu este de aceeaşi părere cu tine, nu înseamnă că ai, nici că n-ai dreptate. Ai dreptate pentru că datele şi raţionamentul tău sunt corecte.) În mod asemănător în domeniul valorilor mobiliare, curajul devine virtutea supremă după ce s-a dobândit o cunoaştere adecvată, iar discernământul a fost verificat.
Din fericire pentru investitorul reprezentativ, ca să aibă succes, nu trebuie neapărat ca programul lui să aibă la bază aceste calităţi - cu condiţia ca ambiţiile lui să se limiteze la capacităţile personale, iar activităţile sale să se restrângă la calea sigură şi îngustă a investitorilor standard cu caracter defensiv. A obţine din investiţii rezultate satisfăcătoare este mai uşor decât îşi dă seama majoritatea oamenilor; a obţine rezultate superioare este mai greu decât pare.
Comentariu
Cei care riscă cel mai mult şi obţin câştigurile cele mai mari pe o piaţă în creştere sunt aproape întotdeauna cei care suferă pierderile cele mai mari pe o piaţă în scădere care-i urmează în mod inevitabil.
Pentru a fi un investitor inteligent, trebuie să vă asiguraţi că nu veţi pierde niciodată toţi banii sau cea mai mare parte a acestora.
Refuzând să plătiţi o sumă prea mare pentru o investiţie, vă reduceţi şansele ca avuţia dumneavoastră să dispară sau să se diminueze brusc.
Înainte de a investi, trebuie să vă asiguraţi că aţi evaluat în mod realist probabilitatea de a vă înşela şi reacţia pe care o veţi avea faţă de consecinţele faptului de a vă fi înşelat.
Comentariu la post-scriptum
A investi cu succes înseamnă a-ţi asuma riscuri, nu a le evita.
"Investitorilor nu le place incertitudinea" declamă chiar în acest moment la televizor sau într-un ziar un specialist în strategii de investiţii. Dar investitorilor nu le-a plăcut niciodată incertitudinea - şi cu toate acestea incertitudinea este starea fundamentală durabilă a lumii investitorilor.
din Anexe
Tema intelectuală comună investitorilor din Graham şi Doddsville este aceasta: ei caută discrepanţe între valoarea unei afaceri şi preţul pe care-l au pe piaţă mici părţi din afacerea respectivă.
Este inutil să mai spun că investitorii noştri, care se bazează pe teoria lui Graham şi Dodd, nu discută despre beta, despre modelul de stabilire a preţului mijloacelor fixe sau despre covarianţă în randamentele titlurilor de valoare. Aceste lucruri nu-i interesează. De fapt, celor mai mulţi dintre ei le-ar fi greu să definească aceşti termeni. Investitorii se concentrează pur şi simplu asupra a două variabile: preţul şi valoarea.
De asemenea, trebuie să ai cunoştinţele care să-ţi permită să faci o estimare foarte generală a valorii afacerilor respective. Nu trebuie să calculezi exact. Asta înţelege Ben Graham prin asigurarea unei marje de siguranţă. Nu evaluezi şi cumperi de 80 de milioane de dolari afaceri care valorează 83 de milioane de dolari. Îţi laşi o rezervă importantă. Când construieşti un pod, te asiguri că acel pod poate susţine o masă de 15 tone, dar nu laşi să treacă pe el decât camioane de 5 tone. Acelaşi principiu se aplică în activitatea de investiţii.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
