joi, 26 octombrie 2017

Principii și practici de management II - Evaluarea performanței economice manageriale

   Testul primordial al performanței economice manageriale este realizarea unei rate mari a profitului raportat la capitalul propriu (fără îndatorare, cosmetizări contabile, etc.) și nu realizarea unor profituri pe acțiune consistente. 

  În viziunea noastră, multe afaceri ar fi mult mai ușor de înțeles de către acționarii lor, precum și de publicul larg, dacă managementul și analiștii financiari ar modifica accentul principal pe care îl pun pe profitul pe acțiune și pe modificările anuale ale acestei cifre.

   Atunci când rata profitului la capital este obișnuită, o abordare de tip ”câștigă mai mult investind mai mult” nu este o realizare managerială extraordinară. Poți obține același rezultat personal, lucrând acasă din balansoar. Mărește de patru ori capitalul pe care îl investești într-un cont de economii și îți vei mări de patru ori dobânda. Nu este cazul să te aștepți la osanale pentru această realizare distinctă. Totuși, un director executiv care își anunță pensionarea va fi ridicat în slăvi dacă, de exemplu, a mărit de patru ori profiturile companiei - fără ca nimeni să verifice dacă aceste profituri sunt datorate, pur și simplu, câștigurilor nedistribuite și efectului dobânzii capitalizate.

   Dacă această companie a realizat constant o rată a profitului la capital superioară de-a lungul acestei perioade, sau dacă capitalul angajat doar s-a dublat sub conducerea acestui director executiv, laudele aduse lui pot fi, într-adevăr, meritate. Dar dacă rata profitului la capital a fost mediocră și capitalul angajat a crescut proporțional cu profitul, aplauzele ar trebui să fie reținute. 

   Un cont de economii în care dobânda a fost reinvestită va realiza aceeași creștere anuală a profiturilor - și, la o dobândă de numai 8%, își va mări de patru ori profitul anual în 18 ani.


   Puterea acestei aritmetici simple  este adesea ignorată de companii în detrimentul acționarilor. Multe planuri salariale corporatiste răsplătesc foarte bine managerii pentru creșteri de profit obținute total, sau în mare parte, din profiturile nedistribuite - respectiv profituri reținute de la proprietari.