Se afișează postările cu eticheta Buffett. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Buffett. Afișați toate postările

sâmbătă, 28 octombrie 2017

Principii și practici de management


   În fiecare zi, pe nenumărate căi, poziția competitivă a fiecăreia dintre afacerile noastre fie crește, fie scade. Dacă ne încântăm clienții, eliminăm costurile neproductive și ne îmbunătățim  produsele și serviciile, devenim mai puternici... Efectele acțiunilor noastre sunt imperceptibile de la o zi la alta; cumilate însă, consecințele lor sunt enorme.

...Participația în Berkshire îl poate face mai eficient chiar și pe cel mai bun dintre manageri. Mai întâi, eliminăm toate activitățile ritualistice și neproductive care sunt de regulă asociate postului de director executiv. Managerii noștri sunt singurii responsabili de agenda lor. Apoi, îi dăm fiecăruia o misiune simplă: condu afacerea ca și cum: 1) ai deține-o în proporție de 100%; 2) ar fi singurul activ pe care îl deții sau îl vei deține vreodată tu împreună cu familia ta; și 3) nu ai putea să o vinzi sau să fuzionezi timp de cel puțin un secol.


   Noi considerăm sfântă calitatea produsului.   

Principii și practici de management V - alocarea capitalurilor

   Lipsa de pricepere pe care mulți directori executivi o au în alocarea capitalurilor nu este o problemă semnificativă. După zece ani în postul său, un director executiv a cărui companie reține anual 10% din profitul net va fi responsabil pentru utilizarea a peste 60% din întregul capital din afacere.

   Directorii executivi care cunosc lipsa priceperii în alocarea capitalului (ceea ce nu toți o fac) vor încerca adesea să compenseze apelând la echipele lor, consultanți manageriali sau bănci de investiții. Charlie și cu mine am observat adesea consecințele unui asemenea ”ajutor”.

   În final, în lumea corporatistă americană au loc o mulțime de alocări de capital lipsite de inteligență.

   În timp, îndemânarea cu care managerii unei companii alocă capitalul are un impact enorm asupra valorii întreprinderii. Aproape prin definiție, o afacere cu adevărat bună generează cu mult mai mulți bani (cel puțin după primii ani) decât poate utiliza intern. Compania poate, desigur, să distribuie banii acționarilor pe calea dividendelor sau a răscumpărării de acțiuni. Dar adesea directorul executiv întreabă o echipă de planificare strategică, consultanți sau bancheri de investiții dacă o achiziție sau două ar avea sens. Este ca și cum ți-ai întreba expertul în decorațiuni interioare dacă ai nevoie de un covor de 50000 de dolari.

   Înțelegerea valorii intrinseci este la fel de importantă pentru manageri, precum este pentru investitori. Atunci când managerii iau decizii de alocare a capitalurilor - inclusiv decizii de a răscumpăra acțiuni - este vital ca ei să acționeze astfel încât să crească valoarea intrinsecă pe acțiune și să evit mișcările care o micșorează.

Principii și practici de management IV - costul capitalului

   Ceea ce descoperi în practică, desigur este că acest cost al capitalului este cu un sfert de procent mai scăzut decât profitul promis de orice afacere pe care directorul executiv vrea să o încheie. E foarte simplu.
   Atunci când avem capital la dispoziție, avem trei întrebări - lăsând la o parte întrebarea dacă vrem să împrumutăm bani, ceea ce de regulă nu vrem. În primul rând: ”Are mai mult sens să îl plătești acționarilor sau să îl păstrezi în companie?” Derivata acestei întrebări este: ”Dacă îl plătim, este mai bine să o facem prin răscumpărări de acțiuni sau prin dividende?” Testul pentru a-l plăti sub formă de dividende este: ”Putem crea mai mult decât un dolar reținându-l mai degrabă decât plătindu-l?”
   Niciodată nu știi răspunsul la această întrebare. Dar, până acum, răspunsul, judecat după rezultatele noastre, este: ”Da, putem.” Și credem că și în viitor vom putea”

   Odată ce am depășit acel prag, ne întrebăm: ”Ar trebui să răscumpărăm acțiuni?” Ei bine, da. Dacă poți cumpăra acțiunile tale cu un discount semnificativ față de valoarea intrinsecă calculată în mod conservator și poți cumpăra o cantitate rezonabilă, aceasta este o utilizare înțeleaptă a capitalului.

   Deci, odată ce depășim pragul deciziei utilizării capitalului astfel încât să creăm mai mult decât un dolar la valoarea curentă pentru fiecare dolar reținut, atunci este vorba doar de a face cel mai inteligent lucru pe care l-ai găsit. Iar costul fiecărei afaceri pe care o încheiem este măsurat prin a doua cea mai bună afacere disponibilă la momentul respectiv.


   Am auzit  discuții despre costul capitalului în toate genurile de întâlniri de consiliu de administrație corporatist și de alt gen. Și nu am găsit niciodată ceva care să aibă prea mult sens în acestea - cu excepția faptului că asta este ceea ce au învățat ei în școlile economice și ceea ce au susținut consultanții. Iar cei mai mulți membrii ai consiliilor dădeau din cap afirmativ fără să știe ce se petrece...

Principii și practici de management VI - politica de dividend

   Politica de dividend este adesea comunicată acționarilor, dar rareori explicată. O companie poate spune ca va plăti 40-50% din profituri, dar nu transmite motivele pentru care se dorește acest lucru.

   Alocarea capitalurilor este esențială pentru managementul afacerilor și al investițiilor. Pentru că este esențială, noi credem că managerii și proprietarii ar trebui să se gândească serios la circumstanțele în care profiturile ar trebui reținute și la cele în care ar trebui distribuite.

   În multe afaceri - în special cele cu o rată active/profit ridicată -inflația face ca toate profiturile sau mare parte din ele să devină surogate. Proporția de surogat -să denumim aceste profituri ”restricționate” - nu poate, dacă ar fi ca afacerea să își mențină poziția pe piață, să fie distribuită ca dividend. Dacă aceste profituri ar fi plătite, afacerea ar pierde teren fie privind abilitatea de a-și menține volumul de vânzări, fie poziția competitivă pe termen lung, fie puterea financiară.

   Profiturile restricționate sunt rareori lipsite de valoare pentru proprietari, dar ele trebuie adesea diminuate semnificativ. În fapt, ele sunt efectiv încorporate în afacere, oricât ar  fi de slab potențialul său economic.

   Să revenim asupra mult mai valoroaselor profituri nerestricționate. Aceste profituri pot, la fel de fezabil, să fie reținute sau distribuite. După părerea noastră managementul ar trebui să aleagă opțiunea mai avantajoasă pentru proprietarii afacerii.
   Acest principiu nu este universal acceptat. Dintr-o serie de motive, managerii preferă să rețină profituri nerestricționate, ce pot fi distribuite acționarilor - pentru a extinde imperiul corporatist asupra căruia guvernează, pentru a opera dintr-o postură de confort financiar excepțional etc. Dar noi credem că există un singur motiv justificat pentru reținerea profiturilor și anume, numai dacă există o previziune rezonabilă - preferabil susținută de dovezi istorice sau, după caz, de o analiză atentă a viitorului - că pentru fiecare dolar reținut de corporație, va fi creat cel puțin un dolar în valoare de piață pentru acționari. Aceasta se va întâmpla numai atunci când capitalul reținut produce profituri progresive egale sau mai mari decât cele disponibile în general pentru investitori.

   Într-o perioadă inflaționistă, companiile în care afacerea principală este caracterizată de indicatori extraordinari pot utiliza sume reduse de capital suplimentar din activitatea respectivă cu rate de profit foarte ridicate. Dar, exceptând cazul unor creșteri uriașe ale activității, afacerile extraordinare generează prin definiție excedente foarte mari de numerar. Chiar dacă o companie îngroapă mare parte din bani în afaceri cu rate de profit mici, profitul total din capitalul reinvestit poate părea excelent, datorită rezultatelor extraordinare aduse de proporția din profit reinvestită suplimentar în afacerea  de bază sau principală.

   Multe corporații care au în mod constant rate de profit bune raportat atât la capitalul propriu, cât și la capitalul incremental, au folosit, într-adevăr, mare parte din profitul nedistribuit într-o direcție economică neatractivă, uneori chiar dezastruoasă. Totuși, afacerea lor principală, excepțională, ale cărei profituri cresc an de an, a mascat eșecurile repetate în alocarea capitalului în afara sa (de regulă, implicând achiziții la preț ridicat ale unor afaceri cu indicatori economici în mod inerent mediocri). Managerii vinovați oferă periodic informații despre lecțiile pe care le-au tras din ultima dezamăgire. Apoi, în mod obișnuit, pornesc în căutarea de lecții viitoare. (Eșecul pare să li se urce la cap.)


   Acționarii ar fi mult mai avantajați dacă câștigurile ar fi reținute numai pentru a extinde facerea cu rate de profit ridicate, iar diferența ar fi plătită sub formă de dividende sau folosită pentru răscumpărări de acțiuni.

vineri, 27 octombrie 2017

Principii și practici de management III - afacerile extraordinare, bune și groaznice

   Charlie și cu mine căutăm  companii care au:

a) o afacere pe care o înțelegem,
b) indicatori favorabili pe termen lung;
c) management capabil și de încredere;
d) un preț acceptabil.

   Atunci când nu sunt disponibile achiziții de pachete de control de calitate, suntem bucuroși să cumpărăm proporții mici din afaceri extraordinare pe calea achizițiilor bursiere. Mai bine să ai un interes minoritar în Diamantul Hope, decât să deții integral un diamant fals.

   O afacere cu adevărat excepțională trebuie să aibă ”un șanț de apărare” rezistent, care să protejeze rate ale profitului la capital excelente. Dinamicile capitalismului garantează că vor exista atacuri repetate ale competitorilor asupra oricărui ”castel” în afaceri care realizează profituri ridicate. În acest caz, o barieră formidabilă precum producția la cost redus (GEICO, Costco) sau posesia unui brand renumit la nivel mondial (Coca Cola, Gillette) este esențială pentru un succes susținut.

   Și acum trecem la afacerile groaznice. Cea mai rea afacere este aceea care crește rapid, necesită capitaluri importante pentru a susține creșterea și apoi câștigă bani puțini sau deloc.


   Pentru a rezuma, gândiți-vă la trei tipuri  de ”conturi de economii”. Cel excelent oferă o rată a dobânzii ridicată și crescătoare în timp. Cel bun oferă o rată a dobânzii atractivă, care va fi aplicată, de asemenea, depozitelor adăugate. În fine, cel groaznic oferă o rată a dobânzii inadecvată și îți solicită să câștigi în continuare bani la același nivel dezamăgitor al veniturilor.

joi, 26 octombrie 2017

Principii și practici de management II - Evaluarea performanței economice manageriale

   Testul primordial al performanței economice manageriale este realizarea unei rate mari a profitului raportat la capitalul propriu (fără îndatorare, cosmetizări contabile, etc.) și nu realizarea unor profituri pe acțiune consistente. 

  În viziunea noastră, multe afaceri ar fi mult mai ușor de înțeles de către acționarii lor, precum și de publicul larg, dacă managementul și analiștii financiari ar modifica accentul principal pe care îl pun pe profitul pe acțiune și pe modificările anuale ale acestei cifre.

   Atunci când rata profitului la capital este obișnuită, o abordare de tip ”câștigă mai mult investind mai mult” nu este o realizare managerială extraordinară. Poți obține același rezultat personal, lucrând acasă din balansoar. Mărește de patru ori capitalul pe care îl investești într-un cont de economii și îți vei mări de patru ori dobânda. Nu este cazul să te aștepți la osanale pentru această realizare distinctă. Totuși, un director executiv care își anunță pensionarea va fi ridicat în slăvi dacă, de exemplu, a mărit de patru ori profiturile companiei - fără ca nimeni să verifice dacă aceste profituri sunt datorate, pur și simplu, câștigurilor nedistribuite și efectului dobânzii capitalizate.

   Dacă această companie a realizat constant o rată a profitului la capital superioară de-a lungul acestei perioade, sau dacă capitalul angajat doar s-a dublat sub conducerea acestui director executiv, laudele aduse lui pot fi, într-adevăr, meritate. Dar dacă rata profitului la capital a fost mediocră și capitalul angajat a crescut proporțional cu profitul, aplauzele ar trebui să fie reținute. 

   Un cont de economii în care dobânda a fost reinvestită va realiza aceeași creștere anuală a profiturilor - și, la o dobândă de numai 8%, își va mări de patru ori profitul anual în 18 ani.


   Puterea acestei aritmetici simple  este adesea ignorată de companii în detrimentul acționarilor. Multe planuri salariale corporatiste răsplătesc foarte bine managerii pentru creșteri de profit obținute total, sau în mare parte, din profiturile nedistribuite - respectiv profituri reținute de la proprietari.

sâmbătă, 21 octombrie 2017

Principii și practici de management I - Scopurile economice pe termen lung



   În perioadele bune sau rele, Charlie și cu mine ne concentrăm pur și simplu pe patru scopuri:

1. Să păstrăm Berkshire pe poziția de ”Gibraltar” financiar, ceea ce presupune un exces uriaș de lichidități, datorii pe termen scurt modeste și numeroase surse de profit și de bani cash;

2. Să lărgim ”șanțurile de apărare” din jurul afacerilor noastre operaționale, care le conferă avantaje competiționale durabile;

3. Să obținem și să dezvoltăm surse de câștig noi și variate;

4. Să extindem și să alimentăm nucleul managerilor operaționali de excepție, care, de-a lungul anilor, au oferit Berkshire rezultate excepționale.

miercuri, 18 octombrie 2017

Managementul timpului

   Amândoi insistăm pe necesitatea existenței unui interval considerabil de timp disponibil zilnic, pur și simplu pentru a sta și a gândi. Acest lucru este foarte neobișnuit în afacerile americane. Citim și gândim. Astfel, Warren și cu mine citim și gândim mai mult și acționăm mai puțin decât majoritatea oamenilor de afaceri. Facem asta pentru că ne place acest gen de viață.

Charlie Munger

   Buffett într-un interviu cu Charlie Rose:
- Așadar, mă trezesc pe la 06:45 dimineața, dar mă duc la birou pe la 9:00 sau 8:00, depinde de ce se petrece, nu am un orar propriu-zis;
-Cu mult, mult timp în urmă. Am decis asta (ca ziua să nu fie încărcată de întâlniri) când eram un puști și livram ziare. Știam ce îmi pace și ce nu. Îmi plăcea să duc ziarele. Nu vreau să conduc IBM sau General Motors. Viața îți este preluată de lucruri în legătură cu care nu poți lua hotărâri. Pur și simplu nu vreau să fac asta;
-Citesc cinci ziare pe zi. Citesc tot soiul de raportări anuale, reviste, declarații 10K către SEC, rapoarte trimestriale 10Q, astfel aș spune că petrec 75% până la 80% din zi citind. Petrec restul zilei la telefon, cumpărând sau vânzând acțiuni, valute, dar asta nu-mi ia mult timp. Nu facem asta la scară mare, iar apoi mă duc acasă și joc bridge sau mai citesc ceva. 

   Cel mai în vârstă fiu al lui Warren, Howard, a ajuns să înțeleagă procesul de management al timpului tatălui său. ”Tata nu ar putea să lucreze cu un aparat de tuns iarba... Nu l-am văzut  niciodată tunzând iarba, un gard viu sau spălând o mașină. Îmi amintesc că asta era enervant; doar când am mai crescut și am înțeles valoarea timpului, am ajuns să realizez de ce face lucrurile în felul său. Timpul este foarte prețios.”

    Atunci când Bill Graham (un fiu al lui Kay) l-a întrebat când poate să treacă pe la el, Buffett i-a răspuns: ”Vino oricând vrei, nu am un program.”


duminică, 15 octombrie 2017

Remunerarea managerilor

   În ultimii ani, comitetele de remunerare s-au comportat adesea ca niște cățeluși care dau din coadă urmând umil recomandările consultanților, o rasă care nu este recunoscută pentru fidelitate față de acționarii fără chip care le plătesc facturile.

   Nu este greșit să plătești bine pentru performanțe excepționale. Dar pentru rezultate mai slabe, este timpul ca administratorii să strige: ”Mai puțin!” Ar fi o parodie ca remunerațiile umflate din ultimii ani să constituie baza celor viitoare. Comisiile de remunerare trebuie să se întoarcă la planșa de proiectare.

   La Berkshire, în definitiv, eu sunt un comitet de remunerare constituit dintr-un singur om, care stabilește salariile și bonusurile pentru directorii executivi din aproximativ 40 de afaceri operaționale importante. Cât timp aloc acestui aspect al muncii mele? Practic zero! Câți directori executivi ne-au părăsit voluntar pentru alte joburi în istoria noastră de 42 de ani? Absolut niciunul.

   De exemplu: la Berkshire deținem acțiuni în valoare totală de 61 de miliarde de $, a căror valoare poate foarte bine să crească sau să scadă cu 10% în orice an. De ce ar trebui ca salariul managerilor noștri operaționali să depindă de aceste oscilări de 6 miliarde de $, oricât de importante ar fi câștigul sau pierderea acționarilor?

   O formă comună de a greși alinierea are loc în contractele tipice cu plată în opțiuni, care ne conduc la creșteri periodice ale prețului opțiunii pentru a compensa creșterea valorii companiei prin profiturile reportate. Întradevăr, combinarea unei opțiuni pe 10 ani, a unor plăți reduse de dividende și a dobânzilor compuse poate oferi câștiguri luxuriante unui manager care nu a făcut altceva decât să bată pasul pe loc în slujba sa. Un cinic ar putea  observa că, atunci când plățile către proprietari sunt limitate, profitul managerului care deține opțiuni crește. Încă aștept să văd acest aspect esențial expus clar într-o declarație proxi solicitând acționarilor să aprobe un plan de opțiuni.

   La Berkshire, folosim un sistem de bonusuri care recompensează managerii-cheie pentru atingerea scopurilor în domeniile lor de responsabilitate. Dacă  See”s merge bine, acest lucru nu va determina bonusuri la News - și nici reciproc. De asemenea, nu ținem cont de prețul acțiunilor BRK, atunci când scriem cecuri de bonus. Avem convingerea că performanțele bune ale unităților trebuie să fie recompensate, indiferent dacă acțiunile BRK cresc, scad sau rămân constante. În mod similar, credem că performanțele mediocre nu merită recompense speciale, chiar dacă prețurile acțiunilor noastre cresc vertiginos. Mai mult, ”performanța” este definită diferențiat, depinzând de substratul economic al afacerii: în unele cazuri, managerii au avantaje care nu sunt creația lor, în altele înfruntă condiții nefavorabile inevitabile.

   Concedierea poate fi o zi fantastică de plată pentru un director executiv. Într-adevăr, poate câștiga mai mult în acea unică zi ”curățându-și” biroul, decât un angajat american dacă ar curăța toalete o viață întreagă. Astăzi, în procesul executiv, regula dominantă este aceea că nimic nu reușește mai bine decât eșecul.

   Cei mai mulți manageri sunt în stare doar să vorbească, nu și să acționeze, alegând în schimb să utilizeze sisteme de remunerație bogate în recompense, dar sărace în cerințe (și care aproape invariabil tratează capitalul acționarilor ca și cum ar fi gratuit).


miercuri, 11 octombrie 2017

Derivatele

   Derivatele au crescut îndatorarea și riscurile din sistemul nostru financiar. Ele au făcut aproape imposibil pentru investitori înțelegerea și analiza celor mai dintre băncile comerciale și de investiții. Ele le-au permis lui Fannie Mae și Freddie Mac să se angajeze în declarații eronate ale profiturilor timp de ani de zile.

   Atunci când Berkshire a achiziționat General Re în 1998, știam că nu ne putem descurca în conturile sale ce includeau 23218 contracte de derivate, încheiate cu 884 de parteneri. Așa că am decis să închidem taraba. Deși nu eram sub nici o presiune și operam pe piețe liniștite atunci când am ieșit din afacere, ne-a luat cinci ani și peste 400 de milioane de dolari pierderi pentru a încheia în linii mari această sarcină. La plecare, sentimentele noastre despre afacere oglindeau versul unui cântec country: „Îmi plăceai mai mult înainte să te cunosc atât de bine.”

   Nu cunosc nici un mecanism de raportare care ar putea să descrie și să măsoare riscurile într-un portofoliu uriaș și complex de derivate în mod adecvat. Auditorii nu ot audita aceste contracte, iar instituțiile de reglementare nu le pot reglementa.

   Contractele cu derivate adesea rămân nefinalizate timp de mai mulți ani, sau chiar decenii, iar contractanții ridică pretenții uriașe față de partenerul de schimb. Active și datorii ”de hârtie” - adesea greu de cuantificat- devin părți importante ale situațiilor financiare, deși aceste elemente nu vor fi validate timp de ani de zile. În plus, o rețea înfricoșătoare de dependențe reciproce se dezvoltă între instituții financiare uriașe.  ...

   Charlie și cu mine gândim la fel atunci când vine vorba despre derivate și activitățile comerciale asociate lor. Le vedem ca pe niște bombe cu ceas, atât pentru contractanți care lucrează cu ele, cât și pentru întregul sistem economic.
... Dați-mi voie să mă limitez la a explica derivatele, chiar dacă explicația va fi generală, termenul acoperind o gamă largă de contracte financiare. În esență, aceste instrumente presupun ca banii să treacă de la un partener la celălalt la o dată viitoare, suma fiind determinată de unul sau mai multe elemente de referință, precum ratele dobânzii, prețurile acțiunilor sau valoarea valutelor.

   Dacă de exemplu, deții fie o poziție long ( de cumpărător), fie o poziție short ( de vânzător) într-un contract futures S&P 500, ești parte a unei tranzacții simple cu derivate - cu câștigul  sau pierderea ta derivate din mișcările indicelui. Contractele cu derivate au durată variabilă (mergând uneori până la 20 sau mai mulți ani), iar valoarea lor este adesea legată de mai multe variabile.

   Gama de contracte cu derivate este limitată doar de imaginația oamenilor (sau uneori, se pare, a nebunilor). La Enron, de exemplu au fost înscrise în conturi derivate pe hârtie de ziar și pe frecvențe radio, cu finalizare mulți ani în viitor.

   Când am cumpărat Gen Re, acesta a devenit împreună cu General Re Securities, un comerciant de derivate pe care Charlie și cu mine nu l-am dorit, considerându-l periculos. Totuși am eșuat în încercarea noastră de a vinde operațiunea și acum o închidem.
    Dar să închizi o afacere cu derivate mult mai ușor de zis decât de făcut.

   Duhul derivatelor a ieșit de mult din lampă, iar aceste instrumente vor crește cu siguranță atât în varietate, cât și numeric, până când vreun eveniment va expune cu claritate toxicitatea lor.

   Charlie și cu mine încercăm să fim în alertă față de orice posibil risc de mega-catastrofă, iar această postură ne poate face excesiv de temători în legătură cu înflorirea contractelor cu derivate pe termen lung și cu sumele masive de creanțe negarantate care cresc odată cu acestea. 

   Din punctul nostru de vedere, însă, derivatele reprezintă arme financiare de distrugere în masă, purtând cu ele pericole care, deși acum sunt latente, sunt potențial letale.



luni, 9 octombrie 2017

Evaluarea și managementul riscului

   Charlie și cu mine detestăm chiar și asumarea unor riscuri minore, dacă nu simțim că suntem remunerați corespunzător pentru asta. Am face acest lucru cam în aceeași măsură în care am mânca ocazional brânză la o zi după data expirării trecută pe ambalaj.

   Ceea ce contează în această afacere este disciplina în asumarea răspunderii. Câștigătorii sunt aceia care aderă total la trei principii-cheie:

1.   Acceptă numai acele riscuri pe care sunt capabili să le evalueze corespunzător (incluse în domeniul în care sunt experți) și care, după evaluarea  tuturor factorilor relevanți, inclusiv scenariile de pierderi improbabile, îndreptățesc așteptări la profit. Acești asigurători ignoră motivația cotei de piață și se comportă optimist fașă de pierderea unor afaceri către competitori care oferă polițe la prețuri sau în condiții necugetate.
                 
2.   Limitează afacerile pe care le acceptă în așa fel încât să aibă garanția că nu vor suferi un cumul de pierderi dintr-un singur eveniment sau din evenimente înrudite care le-ar amenința solvabilitatea. Caută fără încetare posibile corelații între riscurile aparent necorelate.

3.   Evită afacerile cu riscuri de etică. Indiferent de preț, să încerci să închei contracte bune cu oameni de slabă calitate nu funcționează. Deși cei mai mulți asigurați și clienți sunt corecți și etici, să faci afaceri cu puținii care fac excepție este de regulă costisitor, uneori extrem de costisitor.

   Charlie și cu mine preferăm mai degrabă să avem o rată a profitului de 15% în urma unei perioade pline de fluctuații, decât una de 12% în urma unei perioade liniștite (La urma urmei, profiturile noastre fluctuează foarte mult zilnic și săptămânal - de ce am avea pretenția ca fiecare rotație a soarelui să fie una lipsită de variații?) Nu avem nici o problemă cu acest mod de gândire, cu condiția să avem acționari /parteneri care pot, de asemenea, accepta volatilitatea, și de aceea repetăm în mod regulat avertismentele noastre.

   Să nu credeți, totuși, că ne-am pierdut apetitul pentru risc. Rămânem pregătiți să pierdem 6 miliarde de dolari într-un singur eveniment, dacă am fost plătiți corespunzător pentru asumarea acelui risc. Cu toate acestea, nu suntem dispuși să preluăm nici măcar riscuri mici la prețuri care nu reflectă evaluarea noastră privind probabilitatea unor pierderi. Prețurile adecvate nu garantează profituri într-un an oarecare, dar prețurile inadecvate garantează cu certitudine eventuale pierderi. Prețurile au scăzut recent, din cauza unei infuzii majore de capital în domeniul supercatastrofelor. De aceea, ne-am redus puternic expunerile derulate. Acest comportament al nostru se aseamănă celui pe care îl aplicăm pe piețele financiare. Fiți temători când ceilalți sunt lacomi și lacomi când ceilalți sunt temători.

   Dacă nu găsim nimic atractiv în care să investim, abordarea noastră ”standard” sunt titlurile de trezorerie ale SUA, atât obligațiuni pe termen scurt, cât și contracte de răscumpărare. Oricât ar fi de reduse profiturile acestor instrumente, niciodată nu ne ”întindem” pentru mai mult profit reducând standardele de credit sau lungind scadențele. Charlie și cu mine detestăm chiar și asumarea unor riscuri minore, dacă nu simțim că suntem remunerați corespunzător pentru asta. Am face acest lucru cam în aceeași măsură în care am mânca ocazional brânză la o zi după data expirării trecută pe ambalaj.


Prețurile adecvate nu garantează profituri într-un an oarecare, dar prețurile inadecvate garantează cu certitudine eventuale pierderi

duminică, 8 octombrie 2017

Comunicarea în relațiile de afaceri

   Regula este să vă dezvăluim informațiile despre afacere, pe care și noi am vrea să le știm, dacă am fi în locul vostru. Nu vă vom oferi mai puțin de atât.  ... Credem, de asemenea, că sinceritatea ne aduce beneficii în calitatea noastră de manageri. Directorul executiv care îi induce în eroare pe alții în public, se va induce singur în eroare în particular.


   Prezentarea completă, atât a aspectelor pozitive, cât și a celor negative se numește raport anual. Nu se numește document anual de vânzări. Și nici nu se numește ceva de genul ”tribut către aspirațiile managementului”. Se numește raport anual.

   Referirea la EBITDA (profitul înaintea cheltuielilor cu dobânzile, impozitul și amortizarea) ne dau fiori - oare managementul crede că Zâna Măseluță va plăti cheltuielile de capital? Suntem foarte suspicioși în  privința metodelor contabile vagi sau neclare, deoarece adesea ele reprezintă indicii că managementul vrea să se ascundă ceva.

   Pentru noi, o raportare sinceră înseamnă transmiterea informației tuturor celor 300000 de ”parteneri” ai noștri simultan, sau cât mai aproape de acest țel. De aceea, punem rapoartele financiare anuale și trimestriale pe internet între închiderea pieței financiare de vineri  și dimineața zilei următoare. Procedând astfel, acționarii și alți investitori interesați vor avea un interval de timp rezonabil să digere informația înainte de deschiderea piețelor de luni.

   În mare parte, companiile ajung la o componență a acționariatului pe care o caută și o merită. Dacă își concentrează gândirea și comunicarea pe rezultate pe termen scurt sau pe consecințele pe termen scurt la bursa de valori, vor atrage în mare parte acționarii care se concentrează pe aceieași factori. Iar dacă se comportă cinic cu investitorii, este foarte probabil ca răspunsul comunității de investiții să fie la fel de cinic.

   Adesea, în scrisoarea către acționari, directorul executiv va scrie pagini întregi detaliind rezultatele extraordinar de proaste. Totuși, va încheia cu un paragraf călduros în care își descrie camarazii drept ”cele mai prețioase active ale noastre!. Astfel de comentarii te fac uneori să te întrebi care pot fi celelalte active.

   Am trei sugestii pentru investitori. prima, feriți-vă de companiile cu o contabilitate slabă. ... Atunci când managementul merge pe căi îndoielnice în aspectele vizibile, este foarte probabil să procedeze asemănător și în spatele scenei. Rareori există un singur gândac într-o bucătărie.
   Trâmbițarea EBITDA este o practică extrem de distructivă. Procedând astfel, ar însemna că amortizarea nu este cu adevărat o cheltuială, ținând cont de faptul că este o cheltuială ”nemonetară”. Asta este o prostie. De fapt, amortizarea este o cheltuială neatrăgătoare pentru că fondul monetar pe care îl reprezintă a fost plătit anterior, înainte ca activul achiziționat să producă beneficii pentru afacere. ...
   A doua sugestie, notele de subsol neinteligibile indică de obicei un management nedemn de încredere. ...
   În fine, fiți suspicioși cu companiile care afișează proiecții ale profiturilor și așteptările privind creșterea.
   Afacerile rareori operează într-un mediu liniștit, fără surprize, iar câștigurile nu progresează lin. Managerii care totdeauna promit să ”atingă cifrele” vor fi tentați, la un moment dat, să cosmetizeze cifrele.

   Multe adunări generale sunt o pierdere de timp, atât pentru acționari, cât și pentru management. Uneori se întâmplă asta din cauza reticenței managementului de a fi sincer în privința unor probleme de esență ale afacerii. Și mai frecvent sesiunile neproductive sunt din viața acționarilor participanți, care sunt  mai îngrijorați de momentul lor pe scenă decât de afacerile corporației. Ceea ce ar trebui să fie un forum pentru discuții de afaceri devine o scenă pentru teatru, eliberări emoționale și argumentări de probleme. 

sâmbătă, 7 octombrie 2017

Berkshire managers

Managerii noștri au obținut rezultate extraordinare făcând lucruri obișnuite-dar făcându-le extraordinar de bine. Managerii noștri își protejează francizele, controlează costurile, caută noi produse și piețe care le consolidează punctele forte și nu se lasă distrași. Lucrează din greu la detaliile afacerilor lor, și asta se vede. - Warren Buffett

   Când vin la mine oameni care vor să-și vândă afacerea, trebuie să îi privesc în ochi și să decid dacă iubesc doar banii sau își iubesc afacerea. Este OK să iubească banii, dar este absolut necesar să își iubească afacerea.

   ... să lucrezi cu oameni care te enervează e ca și cum te-ai căsători pentru bani - probabil o idee foarte proastă indiferent de circumstanțe, dar curată nebunie dacă ești deja bogat.

   Atunci când trebuia să încheiem achiziția în biroul lui Charlie, Jack era în întârziere. Când a ajuns, în final, ne-a explicat că a condus prin împrejurimi, căutând un aparat de parcare care încă mai avea timp până să expire. Acela a fost un moment magic pentru mine. Atunci am știut că Jack va fi genul meu de manager.

   Deși ”munca” nu înseamnă nimic din punct de vedere financiar pentru mine, îmi place să o fac în Berkshire pentru câteva motive simple: îmi dă un sentiment de satisfacție, libertatea să acționez așa cum consider eu adecvat și oportunitatea de a interacționa zilnic cu oameni care îmi plac și în care am încredere. De ce managerii noștri - artiști desăvârșiți în ceea ce fac - ar vedea lucrurile altfel? 

vineri, 6 octombrie 2017

Guvernanța corporatistă

   Dacă unii manageri cu aptitudini, dar lacomi se întind prea mult și încearcă să-și înfunde mâinile prea adânc în buzunarele acționarilor, administratorii trebuie să le dea peste mâini.  - Warren Buffett

   Adevărata independență - însemnând dorința de a te împotrivi unui director executiv puternic atunci când ceva este greșit sau prostesc - reprezintă o trăsătură foarte valoroasă pentru un administrator. Este, de asemenea, o trăsătură rară, iar locul în care trebuie să o cauți este la oamenii de înaltă clasă ale căror interese sunt aliniate cu cele ale acționarilor de rând - și sunt complet aliniate.

   Ce este cert pentru administratorii noștri: dacă tu câștigi - și ei câștigă bine, dacă tu pierzi - ei pierd mai mult. Abordarea noastră poate fi numită capitalism al proprietarului. Noi nu cunoaștem vreo modalitate mai bună de a crea adevărata independență.
   Pe lângă independență, administratorii trebuie să dea dovadă de  pricepere în afaceri, de orientare către acționari și un interes veritabil în companie. Cea mai rară dintre aceste calități este priceperea, iar dacă aceasta lipsește, celelalte două nu sunt de mare folos. Mulți oameni inteligenți, cu o logică de bun simț și admirați, nu au cu adevărat cunoștințe de afaceri. Nu este nici o problemă. Pot străluci în alte domenii. Dar locul lor nu este în consilii de administrație. 

   Administratorii ar trebui ”să se comporte ca și cum ar exista un singur proprietar, absent, al cărui interes pe termen lung ar trebui să-l urmărească în toate modalitățile corecte existente.” Aceasta înseamnă că administratorii trebuie să scape de orice manager mediocru sau mai rău, oricât de plăcut  ar ști el să se facă. Administratorii trebuie să reacționeze precum a reacționat tânăra mireasă a unui multimilionar de 85 de ani când el a întrebat-o dacă l-ar mai iubi după ce și-ar pierde toți banii. ”Desigur, te-aș iubi în continuare, dar mi-ai lipsi!, a replicat tânăra.

   De asemenea, administratorii au încă un rol: ”Dacă unii manageri cu aptitudini, dar lacomi se întind prea mult și încearcă să-și afunde mâinile prea adânc în buzunarele acționarilor, administratorii trebuie să le dea peste mâini.” De când s-a spus asta, acest mod de a se întinde a devenit comun, dar foarte puține mâini au fost lovite.

   După cum sugerează istoria companiilor de investiții, un administrator al cărui venit moderat este în mare parte dependent de veniturile de membru în consilii de administrație și care așteaptă cu înfrigurare să fie invitat și în alte consilii pentru a câștiga și mai mult, este puțin probabil să ofenseze un director executiv sau pe alți colegi administratori, care vor influența în mod semnificativ reputația sa în cercurile corporatiste. Dacă instituțiile de reglementare consideră că sumele ”semnificative” știrbesc independența (și cu siguranță o pot face), atunci acestea trec cu vederea o largă clasă de posibili contravenienți.


marți, 3 octombrie 2017

Cultura corporatistă

   De ce nu există mai multe companii și mai mulți investitori care să copieze modelul Berkshire Hathaway? Iată o întrebare bună. Abordarea noastră a funcționat pentru noi. Uitați-vă ce bine ne simțim noi, managerii și acționarii noștri. Ar trebui ca mai mulți oameni să ne imite. Nu este dificil, dar pare dificil, deoarece este neconvențional – nu este modul în care se fac de obicei lucrurile. Avem cheltuieli generale mici, nu avem obiective și bugete trimestriale sau un sistem de personal standardizat, iar incestițiile noastre sunt mult mai concentrate decât cele obișnuite. Este simplu și de bun simț.

   Prioritatea este ca noi toți să continuăm să pazim cu ardoare reputația Berkshire. Nu putem fi perfecți, dar putem încerca... Ne putem permite să pierdem bani – chiar mulți bani. Dar nu ne putem permite să pierdem din reputație – nici măcar un pic. Trebuie să continuăm să comparăm fiecare acțiune întreprinsă de noi nu doar cu ceea ce este legal, ci cu ce am fi încântați să apară pe prima pagină a unui ziar național, într-un articol scris de un reporter neprietenos, dar inteligent.

   Scopul nostru de mult declarat este de a fi ”cumpărătorul preferat” pentru afaceri – în special cele construite și deținute de familii. Pentru a atinge acest scop trebuie să-l meriți. Asta înseamnă că trebuie să ne respectăm promisiunile; să evităm creșterea datoriilor afacerilor cumpărate; să acordăm o autonomie neobișnuită managerilor noștri; și să ținem companiile achiziționate la bine și la greu (deși noi preferăm și la mai bine).

   Istoricul nostru se potrivește cu discursul nostru. Totuși, mulți cumpărători cu care suntem în concurență urmează o cale diferită. Pentru ei orice achiziție  reprezintă  o ”marfă”. Înainte să se usuce cerneala pe contractele lor de achiziție, acești operatori se gândesc la ”strategii de ieșire”. Avem, așadar, un avantaj net atunci când întâlnim vânzători cărora chiar le pasă de vitorul afacerii lor.

   Foarte puțini directori executivi ai unor companii publice lucrează sub un mandat similar, în special pentru că au proprietari care se concentrează pe planuri și rezultate pe termen scurt. În schimb, Berkshire se bazează pe un acționariat – pe care îl va avea și în deceniile următoare – cu cel mai îndelungat orizont de investiții existent în universul companiilor publice. Într-adevăr, majoritatea acțiunilor noastre sunt deținute de investitori care se așteaptă să le păstreze până la deces. Așadar, putem cere directorilor să le gestioneze pentru maximizarea valorii pe termen lung și nu pentru câștigurile din trimestrul următor. Cu siguranță nu ignorăm rezultatele curente ale afacerilor noastre – în majoritatea cazurilor ele au  o mare importanță – dar niciodată nu ne dorim ca ele să fie obținute în detrimentul construirii unei forțe competitive în permanentă creștere.

   Ni se pare important să îi pese cui vinde. Ne place să facem afaceri cu cineva care își iubește compania și nu doar banii pe care îi va obține vânzând-o (deși putem înțelege de ce îi plac și aceștia). Atunci când există acest atașament emoțional, el arată că este foarte probabil să existe calități importante ce pot fi găsite în afacere: contabilitate sinceră, mândria față de produs, respectul pentru clienți și un grup de asociați cu un puternic simț al direcției. Reciproca este, de asemenea, valabilă. Atunci când un proprietar își scoate la licitație afacerea, arătând o lipsă totală de interes față de ce urmează, voi descoperi că afacerea a fost aranjată pentru vânzare, mai ales atunci când vânzătorul este un ”proprietar financiar”. Iar dacă proprietarii se comportă cu prea puțin respect față de afacerea lor și oamenii din ea, conduita lor va contamina adesea atitudinea și practicile din cadrul întregii companii.

   Contrar multor cumpărători de afaceri, Berkshire nu are o ”strategie de ieșire”. Cumpărăm pentru a păstra.  Avem, în schimb, o strategie de intrare, urmărind afacerile din această țară sau din străinătate care îndeplinesc cele șase criterii ale noastre și sunt disponibile la un preț care va produce un câștig rezonabil. Dacă deții o afacere care se încadrează, dă-mi un telefon. Eu voi stalângă telefon, precum o adolescentă plină de speranțe.

   Cultura noastră este de modă veche, precum a lui Benjamin Franklin sau Andrew Carnegie. Ți-l poți imagina pe Carnegie angajând consultanți? Este uimitor cât de bine funcționează încă această abordare. Multe dintre afacerile pe care le cumpărăm sunt capricioase și de modă veche, ca și noi. Pentru mulți dintre acționarii noștri, acțiunile noastre sunt tot ceea ce dețin și suntem pe deplin conștienți de asta. Cultura noastră (conservatoare) merge până la detaliu. Acesta este un loc extrem de sănătos. Suntem mai rezistenți la dezastre decât majoritatea celorlalți. N-am forțat lucrurile atât de mult pe cât ar fi făcut-o alții.


luni, 2 octombrie 2017

Acționari și parteneri

   Deși formațiunea noastră este corporatistă, atitudinea noastră este de parteneriat. Charlie Munger și cu mine gândim la acționarii noștri ca proprietari parteneri, iar la noi ca parteneri-administratori... Nu vedem compania în sine ca și proprietar al activelor noastre, ci o vedem ca pe un mijloc prin care acționarii noștri dețin activele.
   Directorii executivi trebuie să îmbrățișeze funcția administrativă ca pe un mod de viață și să-și trateze proprietarii ca pe parteneri nu ca pe marionete. Este timpul ca directorii executivi să treacă la acțiune.   Warren Buffett

   Charlie și cu mine sperăm că nu vă vedeți  ca pe un deținător al unei bucăți de hârtie, al cărei preț variază zilnic și care poate fi vândută atunci când un eveniment economic sau politic vă stresează. Sperăm în schimb că vă vedeți ca proprietari parțiali ai unei afaceri în care vă așteptați să rămâneți pe termen nedefinit, ca și cum ați deține o fermă sau o clădire de locuințe împreună cu toți membrii familiei. La rândul nostru, noi nu vedem acționarii Berkshire ca pe membri fără chip ai unei mulțimi în permanentă schimbare, ci mai degrabă ca pe asociați care ne-au încredințat fondurile lor pentru tot restul vieții.

   Într-adevăr, acționarii noștri tratează acțiunile deținute la Berkshire în același fel în care deține o investiție. De exemplu, ca deținători de acțiuni Coca-Cola sau Gilette, să zicem, ne gândim la Berkshire ca la un partener fără rol de administrare în două afaceri extraordinare, măsurându-ne succesul mai mult prin progresul pe termen lung al companiilor decât prin mișcarea de la o lună la alta a valorii lor bursiere. De fapt, nu ne-ar păsa deloc dacă ar trece câțiva ani în care nu s-ar efectua operațiuni și acțiunile acestor companii nu ar fi cotate. dacă avem așteptări poyitive pe termen lung, variațiile de preț pe termen scurt nu au nicio însemnătate pentru noi, cu excepția posibilității de a ne majora investiția la un preț atractiv.
   Charlie și cu mine nu vă putem garanta rezultatele. Dar vă putem garanta că averea voastră financiară va evolua în același ritm cu a noastră, pentru orice perioadă de timp în care alegeți să ne fiți parteneri. Nu suntem interesați de salarii mari sau opțiuni sau alte mijloace de a câștiga un ”avantaj” față de voi. Vrem să facem bani doar dacă partenerii noștri câștigă în exact aceeși proporție. Mai mult, atunci când fac o prostie, vreau să vă puteți consola cu faptul că suferința mea financiară este proporțională cu a voastră.

   Ceea ce vă promitem-alături de alte avantaje mai modeste-este că, pe parcursul participației voastre la Berkshire, veți avea același drum pe care îl avem eu și Charlie. Dacă voi suferiți și noi suferim, dacă noi prosperăm și voi veți prospera. Și nu vom încălca acest legământ introducând acorduri de compensare care să ne ofere o participare mai mare în creșteri decât în descreșteri ale afacerii.

   Deși scopul nostru principal este să maximizăm suma pe care acționarii noștri o culeg, în total, din drepturile lor de proprietate la Berkshire, ne dorim, de asemenea, să minimizăm câștigurile care merg la unii dintre acționari în detrimentul altora. Acestea sunt scopuri pe care le-am avea și dacă am gestiona un parteneriat de familie și considerăm că ele au la fel de mult sens pentru managerii unei companii publice. Într-un parteneriat, corectitudinea solicită ca interesele de participare să fie evaluate în mod echitabil la intrarea și la ieșirea partenerilor; într-o companie publică, corectitudinea prevalează atunci când  prețul de piață și valoarea intrinsecă sunt sincronizate. Evident, idealul nu va fi întotdeauna atins, dar un manager- prin politicile sale și prin comunicare- poate face multe pentru a favoriza echitatea. 


duminică, 1 octombrie 2017

Intro

   Cele mai multe cărți despre Warren Buffett se concentrează pe modul în care își desfășoară investițiile și despre cum poți investi asemenea lui. Atunci când acesta este întrebat cum poți investi ca Warren Buffett, acesta răspunde simplu : cumpărând acțiuni BRK Bershire Hathaway Clasa A sau Clasa B.

   În scrisoarea sa către investitori din 1987, Buffett a recomandat: dacă vor să participe la ce cumpără  Berkshire, pot oricând să cumpere acțiuni Berkshire. Dar poate asta este prea simplu. 
” Buffett îndeamnă învestitorii cei mai individualiști să achiziționeze fonduri bazate pe indici bursieri, deoarece au un cost foarte redus și pot depăși în performanță chiar și cei cei mai profesioniști manageri de investiții. În ianuarie 2008, pentru a-și demonstra punctul de vedere, Buffett a făcut un pariu (fiecare parte a participat cu aproximativ 320000 de dolari, iar câștigurile finale mergeau către fondul de caritate favorit al învingătorului) cu Protege Partners, un fond-al-fondurilor de tip speculativ, că fondurile alese de aceștia nu vor depășii indicele S&P 500 în următorii 10 ani. Un director al Protege a spus: ”Din fericire pentru noi, pariem contra performanței S&P și nu a lui Buffett.”


   În această pagină Despre afaceri nu voi vorbi despre cum investește Buffett, ci mai cu seamă despre principiile și practicile de management ale acestuia. Voi analiza prin intermediul scrisorilor sale către acționari publicate în decursul timpului modalitatea de lucru, comunicarea cu acționarii și angajații, despre guvernanța corporatistă responsabilă, despre răbdare și perseverență și comportament etic în afaceri.

vineri, 29 septembrie 2017

Warren Buffett: Actiunile vor performa mai bine decat aurul si obligatiunile…si sunt de departe mai sigure

   Miliardarul Warren Buffett, unul dintre cei mai cunoscuți investitori din lume, este de părere ca investitiile in actiuni sau in orice activ “care produce” vor fi câștigătoare în fata obligațiunilor sau a aurului, “de-a lungul oricărei perioade mai lungi de timp”, și, mai important, “acestea vor fi de departe mai sigure”, potrivit cnbc.com.

   Într-un articol realizat după scrisoarea adresata acționarilor Berkshire Hathaway, “Oracolul din Omaha” explica pe site-ul fortune.cnn.com, de ce acțiunile bat investițiile alternative aproape de fiecare data.
In articol, Buffet menționează ca obligațiunile ar trebuie sa vina “însoțite de o eticheta de avertizare” pentru ca ratele dobânzilor nu sunt suficient de mari pentru a compensa inflația și taxele.

   „Investițiile care sunt denominate într-o moneda anume, precum obligatiunile, depozitele bancare, sau fondurile monetare sunt considerate a fi sigure, insa de fapt acestea sunt printre cele mai periculoase active”, a explicat Buffet in articolul de pe fortune.cnn.com.

   El a mai precizat ca Berkshire detine bonduri americane doar pentru a se asigura ca are acces rapid la lichiditati in caz de urgenta.
   In ceea ce priveste activele neproducătoare, precum aurul, Oracolul spune ca investitorii mizeaza pe faptul ca alti investitori isi vor dori acel activ si mai mult in viitor, chiar daca acesta nu va produce nimic.
“In timp ce pretul in crestere ii incurajeaza chiar si pe sceptici sa intre, in final bubble-ul se va sparge”, a spus Buffet.
   El mai spune ca, daca se aduna tot aurul din lume, ar fi reprezentat sub forma unui cub, acesta ar avea latura de 20 de metri si ar valora 9.600 miliarde de dolari.
“Cu aceasta suma de bani, am putea cumpara toate terenurile agricole din SUA plus 16 Exxon Mobils (cea mai profitabila companie din lume, cu castiguri de peste 40 de miliarde de dolari anual”, spune Oracolul din Omaha.

   Buffet a reiterat faptul ca plasamentele lui preferate sun activele producatoare, indiferent ca acestea sunt companii, ferme sau real estate.
   „Indiferent daca peste un secol moneda va fi bazata pe aur, scoici, dinti de rechin sau o bucata de hartie ca in zilele noastre, oamenii tot vor fi dispusi sa renunte la cateva minute din munca lor de zi cu zi pentru o Coca-Cola sau pentru niste arahide”, a explicat Buffet.


miercuri, 10 februarie 2016

Investitorul inteligent (din prefaţă)

   În postările următoare voi scoate în evidență lucrurile, pasajele și ideile care mie mi s-au părut a fi cele mai interesante în manualul de investiții, asa cum l-am numit eu, Investitorul inteligent de Benjamin Graham.
     Pentru cei ce doresc sa aprofundeze lucrarea lui Ben Graham ii recomand cu caldura sa o achiziționeze de la editura C.H Beck.

   Lucrarea este prefațată de Warren Buffett care spune printre altele: "Ca sa investești cu succes o viata întreagă, nu-ți trebuie un coeficient de inteligenta extraordinar, idei de afaceri neobișnuite sau informații confidențiale. Îți trebuie o structura intelectuală sănătoasă de luare a deciziilor și capacitatea de a nu lăsa sentimentele sa corodeze aceasta structura. Cartea de față prescrie cu precizie și claritate structura adecvată. Dumneavoastră trebuie să vă stăpâniți sentimentele."

   În nota despre Benjamin Graham,  Jason Zwieg, cel care va completa cu comentarii capitolele cărții, amintea ca Graham n-a fost doar unul dintre cei mai pricepuți investitori care au existat vreodată; a fost și cel mai mare om care a reflectat la aspectele practice ale plasamentelor bursiere. Înaintea lui, agenții de investiții se comportau asemenea unei ghilde medievale, călăuzite în mare măsură de superstiții, supoziții și ritualuri secrete. "Analiza valorilor mobiliare" (Security Analysis) a lui Graham a fost manualul care a transformat acest cerc desuet într-o profesie modernă.
... Graham și-a elaborat propriile principii:
  • un pachet de acțiuni nu este doar un simbol sau un punct pe panoul electronic; este o participație la o afacere care exista efectiv, cu o valoare implicita care nu depinde de prețul acțiunilor.
  • piața este un pendul care oscilează continuu intre optimismul nefondat (care face ca acțiunile să fie prea scumpe) și pesimismul nejustificat (care le face prea ieftine). Investitorul inteligent este o persoana realista care vinde optimistilor si cumpara de la pesimisti.
  • valoarea viitoare a unei investitii financiare depinde de pretul ei actual. Cu cat este mai mare pretul pe care-l platesti cu atat va fi ma mic castigul pe care-l vei obtine.
  • oricat de atent esti, singurul risc pe care niciun investitor nu-l poate elimina niciodata este riscul de a se insela. Doar insistand pe ceea ce Graham numea "marja de siguranta"- niciodata sa nu platesti prea mult, indiferentcat de atragatoare pare a fi investitia poti sa reduci la minimum sansele de eroare.
  • secretul succesului financiar se găsește în tine însuti. Daca adopți o gândire critică, neluând de buna "realitatea" de pe Wall Street și făcând investiții cu răbdare și încredere, poți profita în mod constant chiar și de cele mai groaznice conjuncturi ale pieței în scădere. Prin disciplină și curaj, poți să nu lași ca starea de spirit a altor oameni să hotărască rezultatul financiar pe care-l obții. În cele din urmă, felul în care se comportă investițiile tale este mult mai important decât felul în care te comporți tu.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București