marți, 3 februarie 2015

LASĂ GRIJILE, ÎNCEPE SĂ TRĂIEȘTI (III) de Dale Carnegie (idei din carte)


III. Cum să vă învingeți năravul îngrijorării înainte de a va învinge el pe dumneavoastră

1. Cum să vă alungați din minte grijile

   ...ce a spus Winston Churchill pe vremea când optsprezece ore pe zi și le petrecea conducând războiul, când a fost întrebat dacă își făcea griji din cauza imenselor sale responsabilități, a spus: "Sunt prea ocupat. Nu am timp sa-mi fac griji."

   Cum se face ca un lucru atât de simplu- faptul de a fi mereu ocupat- ne ajuta sa alungam anxietatea? Răspunsul îl găsim într-o lege- una dintre cele mai importante legi dezvăluite vreodată de psihologie. Legea suna astfel: oricărei minți omenești, oricât de strălucite, ii este absolut imposibil sa se gândească la mai mult de un singur lucru în același timp.

   James L.Mursell, profesor de Pedagogie la Teachers College, Columbia, a formulat foarte bine aceasta când a spus: "Îngrijorarea este mai apta de a te distruge nu atunci când ești în acțiune, ci când munca zilei s-a terminat. Atunci, imaginația poate sa o ia razna, sa construiască tot felul de fantezii ridicole și sa amplifice orice boacănă. Într-un asemenea moment, a continuat el, mintea este ca un motor care funcționează în gol. Se învârtește și amenința să-și distrugă lagărele sau chiar sa se spargă în bucăți. Remediul îngrijorării este sa fii în permanență ocupat cu ceva constructiv."

   Dacă nu ne ținem în permanenta ocupați - dacă stăm degeaba și ne facem gânduri negre -, vom da naștere unei întregi liote de ceea ce Charles Darwin  numea "monstruozitate gălăgioși". Iar acești monstruleți gălăgioși nu sunt altceva decât acei vârcolaci de moda veche care ne vor manca pe dinăuntru și ne vor distruge puterea de acțiune și forța voinței.

   George Bernard Show avea dreptate. A rezumat totul în aceste cuvinte: "Secretul nefericirii sta în a avea răgazul de a te întreba dacă ești sau nu fericit." 

   Faceți astfel încât sa fiți ocupați. Țineți-vă tot timpul ocupați.

   Pentru a va dezvăța de obiceiul de a va face griji, iată regula numărul 1:
Fiți tot timpul ocupați. Persoana îngrijorata trebuie sa se piardă în acțiune, pentru ca nu cumva să se scufunde în disperare.

2. Nu vă lăsați doborați de cărăbuși

   Adeseori, înfruntăm cu curaj dezastrele majore ale vieții- și apoi ne lăsăm doborâți de fleacuri.

  O binecunoscuta maximă juridică spune: De minimis non curat lex- "legea nu se preocupă de fleacuri". La fel ar trebui să facem  și noi- dacă vrem să fim liniștiți.

   Disraeli a spus: "Viata este prea scurta pentru a fi irosita pe fleacuri." "Aceste cuvinte", spunea Andre Maurois în revista This Week, "m-au ajutat să trec prin multe experiente dureroase: adeseori ne lăsam afectați de lucruri mărunte pe care ar trebui să le disprețuim și să le dam uitării... Suntem aici, pe acest pământ, mai avem doar câteva decenii de trăit și pierdem atâtea ore, pe care nu le vom mai recupera niciodată, jelind necazuri care, peste un an, vor fi uitate și de noi, și de toți ceilalți. Nu, haideți să ne dedicăm viața acțiunilor și simțămintelor demne de a fi trăite, gândurilor mari, afecțiunilor reale și întreprinderilor durabile. Pentru ca viata este prea scurta pentru a fi irosita pe fleacuri."

   Pentru a vă învinge năravul îngrijorării înainte de a va învinge el pe dumneavoastră, iată regula numărul 2:
Să nu ne lăsam copleșiți de lucrurile mărunte pe care ar trebui sa le dam uitării. Țineți minte: "Viața este prea scurta pentru a fi irosita pe fleacuri."

3. O lege care vă va scăpa de multe griji

   Cea mai cunoscuta companie de asigurări de pe tot globul- Lloyd's din Londra- a făcut nenumărate milioane de dolari din înclinația tuturor de a-și face griji pentru lucruri care rareori se întâmplă. Lloyd's din Londra pune pariu cu oamenii ca dezastrele pentru care își fac griji nu se vor petrece niciodată. Totuși, ei nu numesc asta pariu. Ci o numesc asigurare. În realitate, este un pariu bazat pe legea probabilității. Marii firme de asigurări îi merge grozav de peste două sute de ani; și cu excepția situației în care natura umană s-ar schimba, îi va merge la fel de bine cincizeci de secole de acum înainte, asigurând pantofi, și vapoare, și ceara de sigiliu împotriva unor dezastre, după legea probabilității, nu se întâmplă nici pe departe atât de des pe cât își imaginează lumea.

   S-a spus ca aproape toate grijile și nefericirea se datorează imaginației noastre, și nu realității.

   Pentru a vă învinge năravul îngrijorării înainte de a vă învinge el pe dumneavoastră, iată regula numărul 3:
"Să examinam fondul problemei." Să ne punem întrebarea: "Potrivit legii probabilității, care sunt șansele ca evenimentul ce ma îngrijorează să se producă vreodată?"

4. Cooperați cu inevitabilul

   Este uimitor cat de repede putem accepta aproape orice situație, atunci când nu avem încotro; ne adaptam și, cu timpul, uităm de ea.

   Pe măsura ce înaintăm în vârsta, întâlnim o mulțime de situații neplăcute care sunt așa cum sunt și nu pot fi altfel. Avem de ales. Fie le acceptăm ca inevitabile și ne adaptăm la ele, fie ne distrugem viata încercând să ne împotrivim lor, pană când nervii pot chiar să cedeze.
   Iată un sfat înțelept dat de unul dintre filozofii mei preferați, William James: "Fiți gata să luați lucrurile așa cum sunt", a spus el. "Acceptarea a ceea ce s-a întâmplat este primul pas pentru a învinge consecințele oricărei nenorociri."   

    Mergi înainte, indiferent ce s-ar întâmpla. Ascunde-ți durerile cu un zâmbet și mergi înainte.

   Evident, nu circumstanțele în sine ne fac fericiți sau nefericiți. Felul în care reacționăm la circumstanțe este cel care ne determină simțămintele. Isus a spus că Împărăția cerurilor este în noi. Tot acolo este și împărăția iadului.

   Recomand eu să ne plecăm, pur și simplu, în fata tuturor adversităților care ni se ivesc în cale? Nicidecum! Asta nu ar fi decât fatalism. Atâta vreme cât există șansa de a salva o situație, să luptăm! Dar când bunul simt ne dă de înțeles că ne împotrivim unei situații care este așa cum este și nu poate fi altfel, atunci, pentru sănătatea noastră, haideți să "nu ne mai uităm înainte și înapoi, să nu mai tânjim după ceea ce nu mai există".

   Henry Ford mi-a spus cam același lucru: "Când nu pot stăpâni evenimentele", mi-a zis, "le las în voia lor."

   Nici o ființă nu are suficienta emoție și vigoare să se lupte cu inevitabilul și să-i rămână, în același timp, destulă pentru a-și crea o viata nouă. Alegeți ori una, ori alta. Puteți fie să vă plecați în fața furtunilor inevitabile ale vieții, fie să vă împotriviți și să va lăsați să vă frângă!

   Vreți să știți care este cel mai bun sfat împotriva grijilor pe care l-am descoperit după atât citit? Ei bine, iată-l  rezumat în douăzeci și nouă de cuvinte pe care ar trebui să le lipim pe oglinda de la baie, astfel încât de fiecare dată când ne clătim pe față să ne spălăm și mintea de toate grijile. Aceasta rugăciune neprețuită a fost scrisă de doctorul Reinhold Niebuhr:
Dă-mi, Doamne, seninătatea
Să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, 
Curajul de a  le schimba pe cele care pot;
Și ințelepciunea de a le deosebi.
   Pentru a învinge năravul îngrijorării înainte de vă învinge el pe dumneavoastră, regula numărul 4 este: colaborați cu inevitabilul.
 
5. Plasați o comandă "stop-pierderi" pe grijile dumneavoastră

   Ați vrea să știți cum să faceți bani pe Wall Street? Ei da, tot asta ar vrea încă un milion de oameni; și dacă aș ști răspunsul, cartea asta s-ar vinde cu zece mii de dolari exemplarul. Iată, totuși, o idee buna folosită de câțiva traderi de succes.
   Povestea următoare mi-a fost istorisită de Charles Roberts, consilier de investiții.
   "Am venit din Texas la New York cu douăzeci de mii de dolari pe care mi-i dăduseră prietenii ca să-i investesc în acțiuni la bursă, mi-a spus Charles Roberts. Credeam, a continuat, că știu mersul bursei; dar am pierdut totul, pană la ultimul cent. E adevărat că am obținut un mare profit din unele afaceri; dar pană la urmă am pierdut totul.
   Nu îmi păsa prea tare că mi-am pierdut proprii bani", mi-a explicat, dar mă simțeam îngrozitor din cauză că pierdusem banii prietenilor mei, chiar dacă își puteau permite. Îmi era groază să dau ochii cu ei după ce aventura noastră se dovedise atât de ghinionistă, dar, spre uimirea mea, nu numai că nu s-au supărat, dar s-au comportat ca niște optimiști incurabili.
   Știam că tranzacționasem pe sistemul "dă lovitura sau ratează" și că mă bazasem în mare măsura pe noroc și pe părerile altora. <<Jucasem după ureche.>>

   Așa că am căutat să stau de vorbă cu cineva priceput și am reușit să întâlnesc unul dintre cei mai de succes dealeri din câți au trăit vreodată: Burton S. Castles. ... Mi-a pus câteva  întrebări despre felul în care tranzacționasem înainte și apoi mi-a descris ceea ce eu consider că este cel mai important principiu de tranzacționare. Mi-a spus: plasez o comandă stop-pierderi pe fiecare acțiune pe care o cumpăr. Dacă iau un pachet la, să zicem, cincizeci de dolari acțiunea, plasez imediat pe el o comandă stop-pierderi la patruzeci și  cinci. Asta înseamnă că dacă valoarea acțiunilor scade cu cinci puncte sub cost, sunt vândute automat, limitând astfel pierderea la cinci puncte.
   Daca investițiile sunt făcute inteligent, profiturile se vor situa în jurul a zece, douăzecișicinci sau chiar cincizeci de puncte.. În consecință, limitându-ți pierderile la cinci puncte, poți să te înșeli în mai mult de jumătate din cazuri și să faci totuși o grămadă de bani.
   Am adoptat principiul acesta și l-am folosit mereu de atunci încoace. Am economisit astfel, pentru clienții mei și pentru mine, multe mii de dolari.
   După o vreme, mi-am dat seama că principiul stop-pierderi putea fi folosit și în afara bursei de acțiuni. Am început să plasez comenzi stop-pierderi asupra altor griji în afara celor financiare. Am început să plasez câte una pe fiecare neplăcere sau resentiment de care eram cuprins. A dat rezultate miraculoase.

6. Nu încercați să tăiați rumeguș cu fierăstrăul


   În timp ce era redactor la Philadelphia Bulletin, Fred Fuller Shedd, adresându-se unei grupe de absolvenți de colegiu, a întrebat: "Câți dintre voi au tăiat vreodată lemne cu fierăstrăul? Ridicați mâinile. "Cei mai mulți le-au ridicat. Apoi a întrebat: "Cați dintre voi au tăiat rumeguș cu fierăstrăul?"- nu s-a ridicat nici o mână.
   Bineînțeles, n-ai cum să tai rumegușul!" - a exclamat domnul Shedd. "Este deja tăiat! Și tot așa e și trecutul. Când începeți să vă faceți griji din cauza unui fapt împlinit, nu încercați decât să tăiați rumegușul."