Noi credem că acţionarii ar trebui să ceară de la conducerile companiilor
lor fie să li se plătească o cotă normală din profit - să zicem de ordinul a
două treimi - fie să li se demonstreze fără putinţă de tăgadă că profiturile
reinvestite au dus la o creştere satisfăcătoare a câştigurilor pe acţiune.
Ţinând cont de ce s-a întâmplat în trecut, nu avem motive să credem a priori că
proprietarii vor avea de câştigat dintr-o expansiune realizată cu banii lor de
o companie care obţine rezultate mediocre şi care nu renunţă la
vechea conducere.
Comentariu
"Cele
mai periculoase neadevăruri sunt adevărurile distorsionate"- G.C.
Lichtenberg
Când cumpăraţi o acţiune, deveniţi proprietar al acelei companii. Toţi
managerii ei, până la directorul general, lucrează pentru dvs.. Consiliul de
administraţie trebuie să răspundă în faţa dvs. Banii ei vă aparţin. Afacerile
ei sunt proprieatea dvs. Dacă nu vă place cum este administrată compania dvs,
aveţi dreptul să cereţi ca managerii ei să fie daţi afară, ca administratorii
să fie schimbaţi sau ca firma să fie vândută. "Acţionarii, afirmă Graham,
ar trebui să se trezească."
Graham subliniază că a realizat un sondaj printre circa 600 de analişti de
valori mobiliare şi a constatat că peste 95% dintre ei credeau că acţionarii au
dreptul de a cere o anchetă oficială în cazul managerilor a căror activitate nu
contribuie la creşterea valorii acţiunilor. Graham adaugă sec că "despre
aşa ceva aproape că nu s-a auzit în practică". Aceasta, spune el,
"evidenţiază marele decalaj existent între ceea ce se întâmplă de fapt în
relaţiile dintre acţionari şi conducere"- Benjamin Graham, "A
questionnaire on Stockholder- Management Relationship", "The Analysts
Journal", 1947.
Investitorii de azi au uitat mesajul transmis de Graham. Ei se frământă foarte
mult când cumpără acţiuni, puţin când le vând şi deloc când acestea se află în
posesia lor. "Cu siguranţă, ne aminteşte Graham, "există tot atâtea
motive pentru a da dovadă de grijă şi discernământ atunci când eşti ca şi
atunci când devii acţionar"- Graham şi Dodd, "Analiza valorilor
mobiliare"ediţia din 1934.
Deci ce ar trebui să faceţi, în calitate de investitor inteligent, pentru a fi
şi un proprietar inteligent? Graham ne spune la început că " sunt numai
două întrebări fundamentale cărora acţionarii ar trebui să le dea atenţie:
1.
Conducerea este destul de eficientă?
2.
Interesele acţionarilor obişnuiţi din afară sunt luate în seamă aşa cum ar
trebui?"
Eficienţa activităţii de exploatare constă în a produce cu un cost mic şi a
vinde articolele cele mai profitabile. Pentru ca activitatea financiară să fie
eficientă, trebuie ca banii acţionarilor să lucreze în formele cele mai
potrivite în interesul lor.
Majoritatea managerilor se înşeală când spun că vă pot folosi banii mai
bine decât îi puteţi folosi dvs. Plata unui dividend nu reprezintă garanţia
unor rezultate extraordinare, dar îmbunătăţeşte realmente randamenul acţiunilor
tipice, smulgând din mâinile managerilor cel puţin o parte a banilor înainte ca
aceştia să-i irosească ori să-i ascundă.
Citind cu atenţie declaraţia de împuternicire, proprietarul inteligent va vota
împotriva oricărui plan de acordare de indemnizaţii care foloseşte opţiunile
pentru a încredinţa managerilor peste 3% din totalul acţiunilor companiei. Iar
dvs ar trebui să vă opuneţi oricărui plan care nu condiţionează acordarea
opţiunilor de existenţa unei dovezi rezonabile, pe termen lung privind
obţinerea unor rezultate superioare - cum ar fi depăşirea randamentului mediu al
acţiunilor din acelaşi domeniu de activitate timp de cel puţin cinci ani. Nici
un manager general nu merită să se îmbogăţească dacă a obţinut rezultate care nu
vă sunt favorabile.
ideile de
mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura
C.H.Beck 2010, București
