Amândoi insistăm pe necesitatea existenței unui interval considerabil de
timp disponibil zilnic, pur și simplu pentru a sta și a gândi. Acest lucru este
foarte neobișnuit în afacerile americane. Citim și gândim. Astfel, Warren și cu
mine citim și gândim mai mult și acționăm mai puțin decât majoritatea oamenilor
de afaceri. Facem asta pentru că ne place acest gen de viață.
Charlie Munger
Buffett într-un interviu cu Charlie Rose:
- Așadar, mă
trezesc pe la 06:45 dimineața, dar mă duc la birou pe la 9:00 sau 8:00, depinde
de ce se petrece, nu am un orar propriu-zis;
-Cu mult,
mult timp în urmă. Am decis asta (ca ziua să nu fie încărcată de întâlniri)
când eram un puști și livram ziare. Știam ce îmi pace și ce nu. Îmi plăcea să
duc ziarele. Nu vreau să conduc IBM sau General Motors. Viața îți este preluată
de lucruri în legătură cu care nu poți lua hotărâri. Pur și simplu nu vreau să
fac asta;
-Citesc
cinci ziare pe zi. Citesc tot soiul de raportări anuale, reviste, declarații
10K către SEC, rapoarte trimestriale 10Q, astfel aș spune că petrec 75% până la
80% din zi citind. Petrec restul zilei la telefon, cumpărând sau vânzând
acțiuni, valute, dar asta nu-mi ia mult timp. Nu facem asta la scară mare, iar
apoi mă duc acasă și joc bridge sau mai citesc ceva.
Cel mai în vârstă fiu al lui Warren, Howard, a ajuns să înțeleagă procesul de
management al timpului tatălui său. ”Tata nu ar putea să lucreze cu un aparat
de tuns iarba... Nu l-am văzut niciodată tunzând iarba, un gard viu sau
spălând o mașină. Îmi amintesc că asta era enervant; doar când am mai crescut
și am înțeles valoarea timpului, am ajuns să realizez de ce face lucrurile în
felul său. Timpul este foarte prețios.”
Atunci când Bill Graham (un fiu al lui Kay) l-a întrebat când poate să
treacă pe la el, Buffett i-a răspuns: ”Vino oricând vrei, nu am un program.”
