Warren Buffet, cel mai cunoscut
investitor din lume, a facut o avere estimata la 67 mld. dolari
investind in actiuni pe bursa americana si bazandu-se pe o abordare de
tip “value investing”. Ce inseamna mai exact acest lucru si care sunt
celelalte tipuri de abordari in analiza fundamentala a companiilor?
Criteriul valorii (Value Investing)
Warren Buffet sustine ca esenta investitiilor facute pe baza
criteriului valorii este reprezentata de achizitionarea unor actiuni la
un pret mai mic decat valoarea intrinseca sau fundamentala a acesteia.
O parte dintre investitorii pe termen lung sunt preocupati de
determinarea valorii afacerii in care isi plaseaza banii, cautand sa
cumpere actiunea la o valoare mai mica fata de valoarea calculata pe
baza diferitelor informatii.
“Cu alte cuvinte, intrebarea care se pune este cat valoreaza activele
nete de datorii ale companiei daca acestea ar fi vandute? Un raspuns
aproximativ poate fi dat evaluand elementele de activ (terenurile,
mijloacele fixe, activele circulante) la un pret corect de piata,
adaugand apoi lichiditatile disponibile si scazand datoriile”, spun
analistii firmei de intermediere Broker Cluj.
In cazul pietei romanesti au fost si inca mai sunt intalnite situatii
in care capitalizarea de piata a unor companii este inferioara valorii
patrimoniului net, in special din cauza exploatarii neeficiente a
acestuia. Investitorii care cumpara pe criterii de Value Investing
considera ca respectiva afacere are perspective de a deveni eficienta
prin schimbarea actionariatului, imbunatatirea mediului economic sau
prin alte imbunatatiri majore.
Criteriul expansiunii (Growth Stocks)
Criteriul expansiunii este utilizat de investitorii preocupati de
identificarea unor societati din domenii cu perspective de crestere si
de patrundere pe noi piete. Este in special urmarit ritmul de evolutie a
cifrei de afaceri si a profitului determinandu-se ratele de crestere in
termeni reali. Acestea pot fi extrapolate si in viitor, dar este
recomandabil sa se identifice potentiali factori de risc, de ordin
economic, legislativ, care ar afecta aceasta evolutie.
De asemenea, trebuie avuta in vedere calitatea afacerii respectivei
societati, precum si existenta sau nu a unor avantaje competitive fata
de alte societati similare. De regula, societatile de crestere nu acorda
dividende, castigul investitorului fiind aproape exclusiv din diferenta
de curs. Astfel de societati sunt cele mai riscante, datorita lipsei
dividendelor care ar fi putut constitui un reper privind pretul, precum
si ca efect al incertitudinii privind evolutia activitatii in parametrii
de crestere estimati.
“In sens strict, putem spune ca investitorul care utilizeaza
prioritar criteriul valorii cauta afaceri acceptabile sau bune la un
pret scazut, in timp ce investitorul care foloseste criteriul
expansiunii cauta afaceri bune si foarte bune la preturi scazute sau
acceptabile. In realitate, cele doua abordari se interfereaza de cele
mai multe ori, neexistand o departajare clara intre ele”, spun analistii
Broker Cluj.
Criteriul venitului (Income Stocks)
In cazul actiunilor, acest criteriu se refera in special la
dividende. Investitorii prefera astfel de actiuni datorita nevoii de a
avea o anumita certitudine privind un beneficiu de pe urma investitiei.
Sunt recomandate actiuni cu un randament ridicat al dividendului
(raportul dividend estimat/pret), apartinand unor companii stabile din
punct de vedere financiar si ajunse la maturitate. De cele mai multe
ori, orizontul investitional al detinatorilor unei astfel de actiuni
este de 1 an. Exista si investitori de dividend care pastreaza o actiune
pe termen de mai multi ani, cu conditia ca acele dividende sa aiba o
anumita rata de crestere.
In practica intalnim combinatii ale abordarilor de mai sus, una
dintre acestea fiind criteriul cresterii la un pret rezonabil (Growth at
a Reasonable Price). Aceste actiuni apartin unor companii in crestere,
pretul fiind considerat de catre investitori ca fiind subevaluat.
Informatiile utilizate sunt predominant cantitative, respectiv
indicatori precum ratele de crestere si PER.
O alta modalitate de a privi o investitie intr-o societate de pe
piata este analiza calitativa, acordand prioritate rentabilitatii
financiare, competentei managementului si activelor necorporale de genul
“goodwill”-ului. Investitorii care se ghideaza dupa astfel de criterii
privesc dincolo de elementele cantitative deduse pe baza situatiilor
financiare, apreciind valoarea care nu se reflecta imediat in
contabilitate: pozitia pe piata, calitatea resurselor umane si a
managementului. Acest gen de analiza nu presupune simpla extrapolare in
viitor a unor indicatori inregistrati istoric, ci se mizeaza pe
imbunatatirea lor datorita cresterii calitatii afacerii; de aceea,
investitorii ar fi dispusi sa plateasca o prima peste pretul care ar fi
considerat ca fiind de echilibru la un anumit moment.
Luarea in considerare a criteriilor de analiza fundamentala depinde
asadar de obiectivele fixate de investitor privind rentabilitatea si de
riscul pe care doreste sa si-l asume, incluzand aici frecventa cu care
intentioneaza sa tranzactioneze.
