Warren Buffett. Despre afaceri - Richard J. Connors

Warren Buffet. Despre afaceri   Richard J. Connors

editura Curtea veche, 2011

Intro

Acționari și parteneri
Cultura corporatistă
Guvernanța corporatistă
Berkshire managers
Comunicarea în relațiile de afaceri
Derivatele
Evaluarea și managementul riscului
Remunerarea managerilor
Managementul timpului
Principii și practici de management
Principii și practici de management I - Scopurile economice pe termen lung
Principii și practici de management II - Evaluarea performanței economice manageriale
Principii și practici de management III - afacerile extraordinare, bune și groaznice
Principii și practici de management IV - costul capitalului
Principii și practici de management V - alocarea capitalurilor
Principii și practici de management VI - politica de dividend

Evaluarea și managementul riscului

   Charlie și cu mine detestăm chiar și asumarea unor riscuri minore, dacă nu simțim că suntem remunerați corespunzător pentru asta. Am face acest lucru cam în aceeași măsură în care am mânca ocazional brânză la o zi după data expirării trecută pe ambalaj.

   Ceea ce contează în această afacere este disciplina în asumarea răspunderii. Câștigătorii sunt aceia care aderă total la trei principii-cheie:

1.   Acceptă numai acele riscuri pe care sunt capabili să le evalueze corespunzător (incluse în domeniul în care sunt experți) și care, după evaluarea  tuturor factorilor relevanți, inclusiv scenariile de pierderi improbabile, îndreptățesc așteptări la profit. Acești asigurători ignoră motivația cotei de piață și se comportă optimist fașă de pierderea unor afaceri către competitori care oferă polițe la prețuri sau în condiții necugetate.

                 

2.   Limitează afacerile pe care le acceptă în așa fel încât să aibă garanția că nu vor suferi un cumul de pierderi dintr-un singur eveniment sau din evenimente înrudite care le-ar amenința solvabilitatea. Caută fără încetare posibile corelații între riscurile aparent necorelate.

3.   Evită afacerile cu riscuri de etică. Indiferent de preț, să încerci să închei contracte bune cu oameni de slabă calitate nu funcționează. Deși cei mai mulți asigurați și clienți sunt corecți și etici, să faci afaceri cu puținii care fac excepție este de regulă costisitor, uneori extrem de costisitor.

   Charlie și cu mine preferăm mai degrabă să avem o rată a profitului de 15% în urma unei perioade pline de fluctuații, decât una de 12% în urma unei perioade liniștite (La urma urmei, profiturile noastre fluctuează foarte mult zilnic și săptămânal - de ce am avea pretenția ca fiecare rotație a soarelui să fie una lipsită de variații?) Nu avem nici o problemă cu acest mod de gândire, cu condiția să avem acționari /parteneri care pot, de asemenea, accepta volatilitatea, și de aceea repetăm în mod regulat avertismentele noastre.

   Să nu credeți, totuși, că ne-am pierdut apetitul pentru risc. Rămânem pregătiți să pierdem 6 miliarde de dolari într-un singur eveniment, dacă am fost plătiți corespunzător pentru asumarea acelui risc. Cu toate acestea, nu suntem dispuși să preluăm nici măcar riscuri mici la prețuri care nu reflectă evaluarea noastră privind probabilitatea unor pierderi. Prețurile adecvate nu garantează profituri într-un an oarecare, dar prețurile inadecvate garantează cu certitudine eventuale pierderi. Prețurile au scăzut recent, din cauza unei infuzii majore de capital în domeniul supercatastrofelor. De aceea, ne-am redus puternic expunerile derulate. Acest comportament al nostru se aseamănă celui pe care îl aplicăm pe piețele financiare. Fiți temători când ceilalți sunt lacomi și lacomi când ceilalți sunt temători.

   Dacă nu găsim nimic atractiv în care să investim, abordarea noastră ”standard” sunt titlurile de trezorerie ale SUA, atât obligațiuni pe termen scurt, cât și contracte de răscumpărare. Oricât ar fi de reduse profiturile acestor instrumente, niciodată nu ne ”întindem” pentru mai mult profit reducând standardele de credit sau lungind scadențele. Charlie și cu mine detestăm chiar și asumarea unor riscuri minore, dacă nu simțim că suntem remunerați corespunzător pentru asta. Am face acest lucru cam în aceeași măsură în care am mânca ocazional brânză la o zi după data expirării trecută pe ambalaj.

Prețurile adecvate nu garantează profituri într-un an oarecare, dar prețurile inadecvate garantează cu certitudine eventuale pierderi

Comunicarea în relațiile de afaceri

   Regula este să vă dezvăluim informațiile despre afacere, pe care și noi am vrea să le știm, dacă am fi în locul vostru. Nu vă vom oferi mai puțin de atât.  ... Credem, de asemenea, că sinceritatea ne aduce beneficii în calitatea noastră de manageri. Directorul executiv care îi induce în eroare pe alții în public, se va induce singur în eroare în particular.

   Prezentarea completă, atât a aspectelor pozitive, cât și a celor negative se numește raport anual. Nu se numește document anual de vânzări. Și nici nu se numește ceva de genul ”tribut către aspirațiile managementului”. Se numește raport anual.

   Referirea la EBITDA (profitul înaintea cheltuielilor cu dobânzile, impozitul și amortizarea) ne dau fiori - oare managementul crede că Zâna Măseluță va plăti cheltuielile de capital? Suntem foarte suspicioși în  privința metodelor contabile vagi sau neclare, deoarece adesea ele reprezintă indicii că managementul vrea să se ascundă ceva.

   Pentru noi, o raportare sinceră înseamnă transmiterea informației tuturor celor 300000 de ”parteneri” ai noștri simultan, sau cât mai aproape de acest țel. De aceea, punem rapoartele financiare anuale și trimestriale pe internet între închiderea pieței financiare de vineri  și dimineața zilei următoare. Procedând astfel, acționarii și alți investitori interesați vor avea un interval de timp rezonabil să digere informația înainte de deschiderea piețelor de luni.

   În mare parte, companiile ajung la o componență a acționariatului pe care o caută și o merită. Dacă își concentrează gândirea și comunicarea pe rezultate pe termen scurt sau pe consecințele pe termen scurt la bursa de valori, vor atrage în mare parte acționarii care se concentrează pe aceieași factori. Iar dacă se comportă cinic cu investitorii, este foarte probabil ca răspunsul comunității de investiții să fie la fel de cinic.

   Adesea, în scrisoarea către acționari, directorul executiv va scrie pagini întregi detaliind rezultatele extraordinar de proaste. Totuși, va încheia cu un paragraf călduros în care își descrie camarazii drept ”cele mai prețioase active ale noastre!. Astfel de comentarii te fac uneori să te întrebi care pot fi celelalte active.

   Am trei sugestii pentru investitori. prima, feriți-vă de companiile cu o contabilitate slabă. ... Atunci când managementul merge pe căi îndoielnice în aspectele vizibile, este foarte probabil să procedeze asemănător și în spatele scenei. Rareori există un singur gândac într-o bucătărie.

   Trâmbițarea EBITDA este o practică extrem de distructivă. Procedând astfel, ar însemna că amortizarea nu este cu adevărat o cheltuială, ținând cont de faptul că este o cheltuială ”nemonetară”. Asta este o prostie. De fapt, amortizarea este o cheltuială neatrăgătoare pentru că fondul monetar pe care îl reprezintă a fost plătit anterior, înainte ca activul achiziționat să producă beneficii pentru afacere. ...

   A doua sugestie, notele de subsol neinteligibile indică de obicei un management nedemn de încredere. ...

   În fine, fiți suspicioși cu companiile care afișează proiecții ale profiturilor și așteptările privind creșterea.

   Afacerile rareori operează într-un mediu liniștit, fără surprize, iar câștigurile nu progresează lin. Managerii care totdeauna promit să ”atingă cifrele” vor fi tentați, la un moment dat, să cosmetizeze cifrele.

   Multe adunări generale sunt o pierdere de timp, atât pentru acționari, cât și pentru management. Uneori se întâmplă asta din cauza reticenței managementului de a fi sincer în privința unor probleme de esență ale afacerii. Și mai frecvent sesiunile neproductive sunt din viața acționarilor participanți, care sunt  mai îngrijorați de momentul lor pe scenă decât de afacerile corporației. Ceea ce ar trebui să fie un forum pentru discuții de afaceri devine o scenă pentru teatru, eliberări emoționale și argumentări de probleme. 

Berkshire managers

Managerii noștri au obținut rezultate extraordinare făcând lucruri obișnuite-dar făcându-le extraordinar de bine. Managerii noștri își protejează francizele, controlează costurile, caută noi produse și piețe care le consolidează punctele forte și nu se lasă distrași. Lucrează din greu la detaliile afacerilor lor, și asta se vede. - Warren Buffett

   Când vin la mine oameni care vor să-și vândă afacerea, trebuie să îi privesc în ochi și să decid dacă iubesc doar banii sau își iubesc afacerea. Este OK să iubească banii, dar este absolut necesar să își iubească afacerea.

   ... să lucrezi cu oameni care te enervează e ca și cum te-ai căsători pentru bani - probabil o idee foarte proastă indiferent de circumstanțe, dar curată nebunie dacă ești deja bogat.

   Atunci când trebuia să încheiem achiziția în biroul lui Charlie, Jack era în întârziere. Când a ajuns, în final, ne-a explicat că a condus prin împrejurimi, căutând un aparat de parcare care încă mai avea timp până să expire. Acela a fost un moment magic pentru mine. Atunci am știut că Jack va fi genul meu de manager.

   Deși ”munca” nu înseamnă nimic din punct de vedere financiar pentru mine, îmi place să o fac în Berkshire pentru câteva motive simple: îmi dă un sentiment de satisfacție, libertatea să acționez așa cum consider eu adecvat și oportunitatea de a interacționa zilnic cu oameni care îmi plac și în care am încredere. De ce managerii noștri - artiști desăvârșiți în ceea ce fac - ar vedea lucrurile altfel? 

Guvernanța corporatistă

   Dacă unii manageri cu aptitudini, dar lacomi se întind prea mult și încearcă să-și înfunde mâinile prea adânc în buzunarele acționarilor, administratorii trebuie să le dea peste mâini.  - Warren Buffett

   Adevărata independență - însemnând dorința de a te împotrivi unui director executiv puternic atunci când ceva este greșit sau prostesc - reprezintă o trăsătură foarte valoroasă pentru un administrator. Este, de asemenea, o trăsătură rară, iar locul în care trebuie să o cauți este la oamenii de înaltă clasă ale căror interese sunt aliniate cu cele ale acționarilor de rând - și sunt complet aliniate.

   Ce este cert pentru administratorii noștri: dacă tu câștigi - și ei câștigă bine, dacă tu pierzi - ei pierd mai mult. Abordarea noastră poate fi numită capitalism al proprietarului. Noi nu cunoaștem vreo modalitate mai bună de a crea adevărata independență.

   Pe lângă independență, administratorii trebuie să dea dovadă de  pricepere în afaceri, de orientare către acționari și un interes veritabil în companie. Cea mai rară dintre aceste calități este priceperea, iar dacă aceasta lipsește, celelalte două nu sunt de mare folos. Mulți oameni inteligenți, cu o logică de bun simț și admirați, nu au cu adevărat cunoștințe de afaceri. Nu este nici o problemă. Pot străluci în alte domenii. Dar locul lor nu este în consilii de administrație. 

   Administratorii ar trebui ”să se comporte ca și cum ar exista un singur proprietar, absent, al cărui interes pe termen lung ar trebui să-l urmărească în toate modalitățile corecte existente.” Aceasta înseamnă că administratorii trebuie să scape de orice manager mediocru sau mai rău, oricât de plăcut  ar ști el să se facă. Administratorii trebuie să reacționeze precum a reacționat tânăra mireasă a unui multimilionar de 85 de ani când el a întrebat-o dacă l-ar mai iubi după ce și-ar pierde toți banii. ”Desigur, te-aș iubi în continuare, dar mi-ai lipsi!, a replicat tânăra.

   De asemenea, administratorii au încă un rol: ”Dacă unii manageri cu aptitudini, dar lacomi se întind prea mult și încearcă să-și afunde mâinile prea adânc în buzunarele acționarilor, administratorii trebuie să le dea peste mâini.” De când s-a spus asta, acest mod de a se întinde a devenit comun, dar foarte puține mâini au fost lovite.

   După cum sugerează istoria companiilor de investiții, un administrator al cărui venit moderat este în mare parte dependent de veniturile de membru în consilii de administrație și care așteaptă cu înfrigurare să fie invitat și în alte consilii pentru a câștiga și mai mult, este puțin probabil să ofenseze un director executiv sau pe alți colegi administratori, care vor influența în mod semnificativ reputația sa în cercurile corporatiste. Dacă instituțiile de reglementare consideră că sumele ”semnificative” știrbesc independența (și cu siguranță o pot face), atunci acestea trec cu vederea o largă clasă de posibili contravenienți.

Cultura corporatistă

   De ce nu există mai multe companii și mai mulți investitori care să copieze modelul Berkshire Hathaway? Iată o întrebare bună. Abordarea noastră a funcționat pentru noi. Uitați-vă ce bine ne simțim noi, managerii și acționarii noștri. Ar trebui ca mai mulți oameni să ne imite. Nu este dificil, dar pare dificil, deoarece este neconvențional – nu este modul în care se fac de obicei lucrurile. Avem cheltuieli generale mici, nu avem obiective și bugete trimestriale sau un sistem de personal standardizat, iar incestițiile noastre sunt mult mai concentrate decât cele obișnuite. Este simplu și de bun simț.

   Prioritatea este ca noi toți să continuăm să pazim cu ardoare reputația Berkshire. Nu putem fi perfecți, dar putem încerca... Ne putem permite să pierdem bani – chiar mulți bani. Dar nu ne putem permite să pierdem din reputație – nici măcar un pic. Trebuie să continuăm să comparăm fiecare acțiune întreprinsă de noi nu doar cu ceea ce este legal, ci cu ce am fi încântați să apară pe prima pagină a unui ziar național, într-un articol scris de un reporter neprietenos, dar inteligent.

   Scopul nostru de mult declarat este de a fi ”cumpărătorul preferat” pentru afaceri – în special cele construite și deținute de familii. Pentru a atinge acest scop trebuie să-l meriți. Asta înseamnă că trebuie să ne respectăm promisiunile; să evităm creșterea datoriilor afacerilor cumpărate; să acordăm o autonomie neobișnuită managerilor noștri; și să ținem companiile achiziționate la bine și la greu (deși noi preferăm și la mai bine).

   Istoricul nostru se potrivește cu discursul nostru. Totuși, mulți cumpărători cu care suntem în concurență urmează o cale diferită. Pentru ei orice achiziție  reprezintă  o ”marfă”. Înainte să se usuce cerneala pe contractele lor de achiziție, acești operatori se gândesc la ”strategii de ieșire”. Avem, așadar, un avantaj net atunci când întâlnim vânzători cărora chiar le pasă de vitorul afacerii lor.

   Foarte puțini directori executivi ai unor companii publice lucrează sub un mandat similar, în special pentru că au proprietari care se concentrează pe planuri și rezultate pe termen scurt. În schimb, Berkshire se bazează pe un acționariat – pe care îl va avea și în deceniile următoare – cu cel mai îndelungat orizont de investiții existent în universul companiilor publice. Într-adevăr, majoritatea acțiunilor noastre sunt deținute de investitori care se așteaptă să le păstreze până la deces. Așadar, putem cere directorilor să le gestioneze pentru maximizarea valorii pe termen lung și nu pentru câștigurile din trimestrul următor. Cu siguranță nu ignorăm rezultatele curente ale afacerilor noastre – în majoritatea cazurilor ele au  o mare importanță – dar niciodată nu ne dorim ca ele să fie obținute în detrimentul construirii unei forțe competitive în permanentă creștere.

   Ni se pare important să îi pese cui vinde. Ne place să facem afaceri cu cineva care își iubește compania și nu doar banii pe care îi va obține vânzând-o (deși putem înțelege de ce îi plac și aceștia). Atunci când există acest atașament emoțional, el arată că este foarte probabil să existe calități importante ce pot fi găsite în afacere: contabilitate sinceră, mândria față de produs, respectul pentru clienți și un grup de asociați cu un puternic simț al direcției. Reciproca este, de asemenea, valabilă. Atunci când un proprietar își scoate la licitație afacerea, arătând o lipsă totală de interes față de ce urmează, voi descoperi că afacerea a fost aranjată pentru vânzare, mai ales atunci când vânzătorul este un ”proprietar financiar”. Iar dacă proprietarii se comportă cu prea puțin respect față de afacerea lor și oamenii din ea, conduita lor va contamina adesea atitudinea și practicile din cadrul întregii companii.

   Contrar multor cumpărători de afaceri, Berkshire nu are o ”strategie de ieșire”. Cumpărăm pentru a păstra.  Avem, în schimb, o strategie de intrare, urmărind afacerile din această țară sau din străinătate care îndeplinesc cele șase criterii ale noastre și sunt disponibile la un preț care va produce un câștig rezonabil. Dacă deții o afacere care se încadrează, dă-mi un telefon. Eu voi stalângă telefon, precum o adolescentă plină de speranțe.

   Cultura noastră este de modă veche, precum a lui Benjamin Franklin sau Andrew Carnegie. Ți-l poți imagina pe Carnegie angajând consultanți? Este uimitor cât de bine funcționează încă această abordare. Multe dintre afacerile pe care le cumpărăm sunt capricioase și de modă veche, ca și noi. Pentru mulți dintre acționarii noștri, acțiunile noastre sunt tot ceea ce dețin și suntem pe deplin conștienți de asta. Cultura noastră (conservatoare) merge până la detaliu. Acesta este un loc extrem de sănătos. Suntem mai rezistenți la dezastre decât majoritatea celorlalți. N-am forțat lucrurile atât de mult pe cât ar fi făcut-o alții.

Acționari și parteneri

   Deși formațiunea noastră este corporatistă, atitudinea noastră este de parteneriat. Charlie Munger și cu mine gândim la acționarii noștri ca proprietari parteneri, iar la noi ca parteneri-administratori... Nu vedem compania în sine ca și proprietar al activelor noastre, ci o vedem ca pe un mijloc prin care acționarii noștri dețin activele.

   Directorii executivi trebuie să îmbrățișeze funcția administrativă ca pe un mod de viață și să-și trateze proprietarii ca pe parteneri nu ca pe marionete. Este timpul ca directorii executivi să treacă la acțiune.   Warren Buffett

   Charlie și cu mine sperăm că nu vă vedeți  ca pe un deținător al unei bucăți de hârtie, al cărei preț variază zilnic și care poate fi vândută atunci când un eveniment economic sau politic vă stresează. Sperăm în schimb că vă vedeți ca proprietari parțiali ai unei afaceri în care vă așteptați să rămâneți pe termen nedefinit, ca și cum ați deține o fermă sau o clădire de locuințe împreună cu toți membrii familiei. La rândul nostru, noi nu vedem acționarii Berkshire ca pe membri fără chip ai unei mulțimi în permanentă schimbare, ci mai degrabă ca pe asociați care ne-au încredințat fondurile lor pentru tot restul vieții.

   Într-adevăr, acționarii noștri tratează acțiunile deținute la Berkshire în același fel în care deține o investiție. De exemplu, ca deținători de acțiuni Coca-Cola sau Gilette, să zicem, ne gândim la Berkshire ca la un partener fără rol de administrare în două afaceri extraordinare, măsurându-ne succesul mai mult prin progresul pe termen lung al companiilor decât prin mișcarea de la o lună la alta a valorii lor bursiere. De fapt, nu ne-ar păsa deloc dacă ar trece câțiva ani în care nu s-ar efectua operațiuni și acțiunile acestor companii nu ar fi cotate. dacă avem așteptări poyitive pe termen lung, variațiile de preț pe termen scurt nu au nicio însemnătate pentru noi, cu excepția posibilității de a ne majora investiția la un preț atractiv.

   Charlie și cu mine nu vă putem garanta rezultatele. Dar vă putem garanta că averea voastră financiară va evolua în același ritm cu a noastră, pentru orice perioadă de timp în care alegeți să ne fiți parteneri. Nu suntem interesați de salarii mari sau opțiuni sau alte mijloace de a câștiga un ”avantaj” față de voi. Vrem să facem bani doar dacă partenerii noștri câștigă în exact aceeși proporție. Mai mult, atunci când fac o prostie, vreau să vă puteți consola cu faptul că suferința mea financiară este proporțională cu a voastră.

   Ceea ce vă promitem-alături de alte avantaje mai modeste-este că, pe parcursul participației voastre la Berkshire, veți avea același drum pe care îl avem eu și Charlie. Dacă voi suferiți și noi suferim, dacă noi prosperăm și voi veți prospera. Și nu vom încălca acest legământ introducând acorduri de compensare care să ne ofere o participare mai mare în creșteri decât în descreșteri ale afacerii.

   Deși scopul nostru principal este să maximizăm suma pe care acționarii noștri o culeg, în total, din drepturile lor de proprietate la Berkshire, ne dorim, de asemenea, să minimizăm câștigurile care merg la unii dintre acționari în detrimentul altora. Acestea sunt scopuri pe care le-am avea și dacă am gestiona un parteneriat de familie și considerăm că ele au la fel de mult sens pentru managerii unei companii publice. Într-un parteneriat, corectitudinea solicită ca interesele de participare să fie evaluate în mod echitabil la intrarea și la ieșirea partenerilor; într-o companie publică, corectitudinea prevalează atunci când  prețul de piață și valoarea intrinsecă sunt sincronizate. Evident, idealul nu va fi întotdeauna atins, dar un manager- prin politicile sale și prin comunicare- poate face multe pentru a favoriza echitatea. 

Intro

   Cele mai multe cărți despre Warren Buffett se concentrează pe modul în care își desfășoară investițiile și despre cum poți investi asemenea lui. Atunci când acesta este întrebat cum poți investi ca Warren Buffett, acesta răspunde simplu : cumpărând acțiuni BRK Bershire Hathaway Clasa A sau Clasa B.

   În scrisoarea sa către investitori din 1987, Buffett a recomandat: dacă vor să participe la ce cumpără  Berkshire, pot oricând să cumpere acțiuni Berkshire. Dar poate asta este prea simplu. 

” Buffett îndeamnă învestitorii cei mai individualiști să achiziționeze fonduri bazate pe indici bursieri, deoarece au un cost foarte redus și pot depăși în performanță chiar și cei cei mai profesioniști manageri de investiții. În ianuarie 2008, pentru a-și demonstra punctul de vedere, Buffett a făcut un pariu (fiecare parte a participat cu aproximativ 320000 de dolari, iar câștigurile finale mergeau către fondul de caritate favorit al învingătorului) cu Protege Partners, un fond-al-fondurilor de tip speculativ, că fondurile alese de aceștia nu vor depășii indicele S&P 500 în următorii 10 ani. Un director al Protege a spus: ”Din fericire pentru noi, pariem contra performanței S&P și nu a lui Buffett.”

   În această pagină Despre afaceri nu voi vorbi despre cum investește Buffett, ci mai cu seamă despre principiile și practicile de management ale acestuia. Voi analiza prin intermediul scrisorilor sale către acționari publicate în decursul timpului modalitatea de lucru, comunicarea cu acționarii și angajații, despre guvernanța corporatistă responsabilă, despre răbdare și perseverență și comportament etic în afaceri.

Investitorul inteligent (din prefaţă)

   În postările următoare voi scoate în evidență lucrurile, pasajele și ideile care mie mi s-au părut a fi cele mai interesante în manualul de investiții, asa cum l-am numit eu, Investitorul inteligent de Benjamin Graham.
     Pentru cei ce doresc sa aprofundeze lucrarea lui Ben Graham ii recomand cu caldura sa o achiziționeze de la editura C.H Beck.

   Lucrarea este prefațată de Warren Buffett care spune printre altele: "Ca sa investești cu succes o viata întreagă, nu-ți trebuie un coeficient de inteligenta extraordinar, idei de afaceri neobișnuite sau informații confidențiale. Îți trebuie o structura intelectuală sănătoasă de luare a deciziilor și capacitatea de a nu lăsa sentimentele sa corodeze aceasta structura. Cartea de față prescrie cu precizie și claritate structura adecvată. Dumneavoastră trebuie să vă stăpâniți sentimentele."

   În nota despre Benjamin Graham,  Jason Zwieg, cel care va completa cu comentarii capitolele cărții, amintea ca Graham n-a fost doar unul dintre cei mai pricepuți investitori care au existat vreodată; a fost și cel mai mare om care a reflectat la aspectele practice ale plasamentelor bursiere. Înaintea lui, agenții de investiții se comportau asemenea unei ghilde medievale, călăuzite în mare măsură de superstiții, supoziții și ritualuri secrete. "Analiza valorilor mobiliare" (Security Analysis) a lui Graham a fost manualul care a transformat acest cerc desuet într-o profesie modernă.
... Graham și-a elaborat propriile principii:

• un pachet de acțiuni nu este doar un simbol sau un punct pe panoul electronic; este o participație la o afacere care exista efectiv, cu o valoare implicita care nu depinde de prețul acțiunilor.
• piața este un pendul care oscilează continuu intre optimismul nefondat (care face ca acțiunile să fie prea scumpe) și pesimismul nejustificat (care le face prea ieftine). Investitorul inteligent este o persoana realista care vinde optimistilor si cumpara de la pesimisti.
• valoarea viitoare a unei investitii financiare depinde de pretul ei actual. Cu cat este mai mare pretul pe care-l platesti cu atat va fi ma mic castigul pe care-l vei obtine.
• oricat de atent esti, singurul risc pe care niciun investitor nu-l poate elimina niciodata este riscul de a se insela. Doar insistand pe ceea ce Graham numea "marja de siguranta"- niciodata sa nu platesti prea mult, indiferentcat de atragatoare pare a fi investitia poti sa reduci la minimum sansele de eroare.
• secretul succesului financiar se găsește în tine însuti. Daca adopți o gândire critică, neluând de buna "realitatea" de pe Wall Street și făcând investiții cu răbdare și încredere, poți profita în mod constant chiar și de cele mai groaznice conjuncturi ale pieței în scădere. Prin disciplină și curaj, poți să nu lași ca starea de spirit a altor oameni să hotărască rezultatul financiar pe care-l obții. În cele din urmă, felul în care se comportă investițiile tale este mult mai important decât felul în care te comporți tu.

ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București

5. Warren Buffett Stock Basics

NextInvestor  - next video ⤵️
6. What is a Bond

2. Value a Small Business like Warren Buffet

NextInvestor - next video
3. What is a Balance Sheet and Margin of Safety

1. What is Value Investing?

NextInvestor - next video⤵️
2. Value a Small Business like Warren Buffet

Cele mai importante abordari in analiza fundamentala

Warren Buffet, cel mai cunoscut investitor din lume, a facut o avere estimata la 67 mld. dolari investind in actiuni pe bursa americana si bazandu-se pe o abordare de tip “value investing”. Ce inseamna mai exact acest lucru si care sunt celelalte tipuri de abordari in analiza fundamentala a companiilor?

Criteriul valorii (Value Investing)

Warren Buffet sustine ca esenta investitiilor facute pe baza criteriului valorii este reprezentata de achizitionarea unor actiuni la un pret mai mic decat valoarea intrinseca sau fundamentala a acesteia.

O parte dintre investitorii pe termen lung sunt preocupati de determinarea valorii afacerii in care isi plaseaza banii, cautand sa cumpere actiunea la o valoare mai mica fata de valoarea calculata pe baza diferitelor informatii.

“Cu alte cuvinte, intrebarea care se pune este cat valoreaza activele nete de datorii ale companiei daca acestea ar fi vandute? Un raspuns aproximativ poate fi dat evaluand elementele de activ (terenurile, mijloacele fixe, activele circulante) la un pret corect de piata, adaugand apoi lichiditatile disponibile si scazand datoriile”, spun analistii firmei de intermediere Broker Cluj.

In cazul pietei romanesti au fost si inca mai sunt intalnite situatii in care capitalizarea de piata a unor companii este inferioara valorii patrimoniului net, in special din cauza exploatarii neeficiente a acestuia. Investitorii care cumpara pe criterii de Value Investing considera ca respectiva afacere are perspective de a deveni eficienta prin schimbarea actionariatului, imbunatatirea mediului economic sau prin alte imbunatatiri majore.

Criteriul expansiunii (Growth Stocks)

Criteriul expansiunii este utilizat de investitorii preocupati de identificarea unor societati din domenii cu perspective de crestere si de patrundere pe noi piete. Este in special urmarit ritmul de evolutie a cifrei de afaceri si a profitului determinandu-se ratele de crestere in termeni reali. Acestea pot fi extrapolate si in viitor, dar este recomandabil sa se identifice potentiali factori de risc, de ordin economic, legislativ, care ar afecta aceasta evolutie.

De asemenea, trebuie avuta in vedere calitatea afacerii respectivei societati, precum si existenta sau nu a unor avantaje competitive fata de alte societati similare. De regula, societatile de crestere nu acorda dividende, castigul investitorului fiind aproape exclusiv din diferenta de curs. Astfel de societati sunt cele mai riscante, datorita lipsei dividendelor care ar fi putut constitui un reper privind pretul, precum si ca efect al incertitudinii privind evolutia activitatii in parametrii de crestere estimati.

“In sens strict, putem spune ca investitorul care utilizeaza prioritar criteriul valorii cauta afaceri acceptabile sau bune la un pret scazut, in timp ce investitorul care foloseste criteriul expansiunii cauta afaceri bune si foarte bune la preturi scazute sau acceptabile. In realitate, cele doua abordari se interfereaza de cele mai multe ori, neexistand o departajare clara intre ele”, spun analistii Broker Cluj.

Criteriul venitului (Income Stocks)

In cazul actiunilor, acest criteriu se refera in special la dividende. Investitorii prefera astfel de actiuni datorita nevoii de a avea o anumita certitudine privind un beneficiu de pe urma investitiei. Sunt recomandate actiuni cu un randament ridicat al dividendului (raportul dividend estimat/pret), apartinand unor companii stabile din punct de vedere financiar si ajunse la maturitate. De cele mai multe ori, orizontul investitional al detinatorilor unei astfel de actiuni este de 1 an. Exista si investitori de dividend care pastreaza o actiune pe termen de mai multi ani, cu conditia ca acele dividende sa aiba o anumita rata de crestere.

In practica intalnim combinatii ale abordarilor de mai sus, una dintre acestea fiind criteriul cresterii la un pret rezonabil (Growth at a Reasonable Price). Aceste actiuni apartin unor companii in crestere, pretul fiind considerat de catre investitori ca fiind subevaluat. Informatiile utilizate sunt predominant cantitative, respectiv indicatori precum ratele de crestere si PER.

O alta modalitate de a privi o investitie intr-o societate de pe piata este analiza calitativa, acordand prioritate rentabilitatii financiare, competentei managementului si activelor necorporale de genul “goodwill”-ului. Investitorii care se ghideaza dupa astfel de criterii privesc dincolo de elementele cantitative deduse pe baza situatiilor financiare, apreciind valoarea care nu se reflecta imediat in contabilitate: pozitia pe piata, calitatea resurselor umane si a managementului. Acest gen de analiza nu presupune simpla extrapolare in viitor a unor indicatori inregistrati istoric, ci se mizeaza pe imbunatatirea lor datorita cresterii calitatii afacerii; de aceea, investitorii ar fi dispusi sa plateasca o prima peste pretul care ar fi considerat ca fiind de echilibru la un anumit moment.

Luarea in considerare a criteriilor de analiza fundamentala depinde asadar de obiectivele fixate de investitor privind rentabilitatea si de riscul pe care doreste sa si-l asume, incluzand aici frecventa cu care intentioneaza sa tranzactioneze.

---