Regula este să vă dezvăluim informațiile despre afacere, pe care și noi am vrea
să le știm, dacă am fi în locul vostru. Nu vă vom oferi mai puțin de
atât. ... Credem, de asemenea, că sinceritatea ne aduce beneficii în
calitatea noastră de manageri. Directorul executiv care îi induce în eroare pe
alții în public, se va induce singur în eroare în particular.
Prezentarea completă, atât a aspectelor pozitive, cât și a celor
negative se numește raport anual. Nu se numește document anual de vânzări. Și
nici nu se numește ceva de genul ”tribut către aspirațiile managementului”. Se
numește raport anual.
Referirea la EBITDA (profitul înaintea cheltuielilor cu dobânzile,
impozitul și amortizarea) ne dau fiori - oare managementul crede că Zâna
Măseluță va plăti cheltuielile de capital? Suntem foarte suspicioși în
privința metodelor contabile vagi sau neclare, deoarece adesea ele reprezintă
indicii că managementul vrea să se ascundă ceva.
Pentru noi, o raportare sinceră înseamnă transmiterea informației
tuturor celor 300000 de ”parteneri” ai noștri simultan, sau cât mai aproape de
acest țel. De aceea, punem rapoartele financiare anuale și trimestriale pe
internet între închiderea pieței financiare de vineri și dimineața zilei
următoare. Procedând astfel, acționarii și alți investitori interesați vor avea
un interval de timp rezonabil să digere informația înainte de deschiderea
piețelor de luni.
În mare parte, companiile ajung la o componență a acționariatului
pe care o caută și o merită. Dacă își concentrează gândirea și comunicarea pe
rezultate pe termen scurt sau pe consecințele pe termen scurt la bursa de
valori, vor atrage în mare parte acționarii care se concentrează pe aceieași
factori. Iar dacă se comportă cinic cu investitorii, este foarte probabil ca
răspunsul comunității de investiții să fie la fel de cinic.
Adesea, în scrisoarea către acționari, directorul executiv va
scrie pagini întregi detaliind rezultatele extraordinar de proaste. Totuși, va
încheia cu un paragraf călduros în care își descrie camarazii drept ”cele mai
prețioase active ale noastre!. Astfel de comentarii te fac uneori să te întrebi
care pot fi celelalte active.
Am trei sugestii pentru investitori. prima, feriți-vă de
companiile cu o contabilitate slabă. ... Atunci când managementul merge pe căi
îndoielnice în aspectele vizibile, este foarte probabil să procedeze asemănător
și în spatele scenei. Rareori există un singur gândac într-o bucătărie.
Trâmbițarea EBITDA este o practică extrem de distructivă.
Procedând astfel, ar însemna că amortizarea nu este cu adevărat o cheltuială,
ținând cont de faptul că este o cheltuială ”nemonetară”. Asta este o prostie.
De fapt, amortizarea este o cheltuială neatrăgătoare pentru că fondul monetar
pe care îl reprezintă a fost plătit anterior, înainte ca activul achiziționat
să producă beneficii pentru afacere. ...
A doua sugestie, notele de subsol neinteligibile indică de obicei
un management nedemn de încredere. ...
În fine, fiți suspicioși cu companiile care afișează proiecții ale
profiturilor și așteptările privind creșterea.
Afacerile rareori operează într-un mediu liniștit, fără surprize,
iar câștigurile nu progresează lin. Managerii care totdeauna promit să ”atingă
cifrele” vor fi tentați, la un moment dat, să cosmetizeze cifrele.
Multe adunări generale sunt o pierdere de timp, atât pentru
acționari, cât și pentru management. Uneori se întâmplă asta din cauza
reticenței managementului de a fi sincer în privința unor probleme de esență
ale afacerii. Și mai frecvent sesiunile neproductive sunt din viața
acționarilor participanți, care sunt mai îngrijorați de momentul lor pe
scenă decât de afacerile corporației. Ceea ce ar trebui să fie un forum pentru
discuții de afaceri devine o scenă pentru teatru, eliberări emoționale și
argumentări de probleme.
