Ceea ce descoperi în practică, desigur este că acest cost al capitalului este
cu un sfert de procent mai scăzut decât profitul promis de orice afacere pe
care directorul executiv vrea să o încheie. E foarte simplu.
Atunci când avem capital la dispoziție, avem trei întrebări - lăsând la o parte
întrebarea dacă vrem să împrumutăm bani, ceea ce de regulă nu vrem. În primul
rând: ”Are mai mult sens să îl plătești acționarilor sau să îl păstrezi în
companie?” Derivata acestei întrebări este: ”Dacă îl plătim, este mai bine să o
facem prin răscumpărări de acțiuni sau prin dividende?” Testul pentru a-l plăti
sub formă de dividende este: ”Putem crea mai mult decât un dolar reținându-l
mai degrabă decât plătindu-l?”
Niciodată nu știi răspunsul la această întrebare. Dar, până acum, răspunsul,
judecat după rezultatele noastre, este: ”Da, putem.” Și credem că și în viitor
vom putea”
Odată ce am depășit acel prag, ne întrebăm: ”Ar trebui să răscumpărăm acțiuni?”
Ei bine, da. Dacă poți cumpăra acțiunile tale cu un discount semnificativ față
de valoarea intrinsecă calculată în mod conservator și poți cumpăra o cantitate
rezonabilă, aceasta este o utilizare înțeleaptă a capitalului.
Deci, odată ce depășim pragul deciziei utilizării capitalului astfel încât să
creăm mai mult decât un dolar la valoarea curentă pentru fiecare dolar reținut,
atunci este vorba doar de a face cel mai inteligent lucru pe care l-ai găsit.
Iar costul fiecărei afaceri pe care o încheiem este măsurat prin a doua cea mai
bună afacere disponibilă la momentul respectiv.
Am auzit discuții despre costul capitalului în toate genurile de
întâlniri de consiliu de administrație corporatist și de alt gen. Și nu am
găsit niciodată ceva care să aibă prea mult sens în acestea - cu excepția
faptului că asta este ceea ce au învățat ei în școlile economice și ceea ce au
susținut consultanții. Iar cei mai mulți membrii ai consiliilor dădeau din cap
afirmativ fără să știe ce se petrece...
