(manual complet de investiții în acțiuni subevaluate) Benjamin Graham
editura C.H. Beck, București, 2010
Investitorul inteligent (din prefaţă)
Se afișează postările cu eticheta Benjamin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Benjamin. Afișați toate postările
duminică, 8 decembrie 2019
Investitorul inteligent - Benjamin Graham
(manual complet de investiții în acțiuni subevaluate) Benjamin Graham
editura C.H. Beck, București, 2010
Investitorul inteligent (din prefaţă)
miercuri, 27 septembrie 2017
10 reguli de baza pentru investitorii in actiuni - Benjamin Graham
Regula numarul 1
Un indicator
P/E (price/ earning ratio) cel putin dublu fata de rata bondurilor cu rating
AAA.
„Investitiile in actiuni prezinta un risc mult mai ridicat decat cele in
obligatiuni. Prin urmare, randamentul asteptat pentru investitiile in actiuni
trebuie sa fie mult mai ridicat, pentru a compensa asumarea riscului”, a
explicat Andrei Radulescu.
Regula numarul 2
Indicatorul
PER mai mic decat 40% din cel mai mare nivel al aceluiasi indicator din ultimii
5 ani.
„Evaluarea comparativa (indicatori PER, PBV, Psales) este foarte importanta in
determinarea potentialului de evolutie a unei actiuni. Un PER mai mic poate
exprima, in general, un potential mai ridicat de evolutie pe termen scurt
(raportat la alte companii) (subevaluare relativa). In general pe parcursul
unui ciclu economic se poate calcula un PER mediu, dar si PER-ul minim si
PER-ul maxim (pentru fiecare actiune in parte). Evident, se recomanda
companiile cu un PER sub cel mediu, sau cu un discount important fata de PER-ul
maxim, pentru a putea spera la potential de crestere ridicat. Practic, intr/o
viziune pe termen mediu/lung, se intra la cumparare cand PER se situeaza sub
media observata imn ciclu economic anterior, sau prezinta un discount important
fata de PER/ul maxim inregistrat de companie in acest interval (ciclul economic
anterior)”, spune analistul SSIF Broker.
Regula numarul 3
Randamentul
dividendului sa fie de cel putin 2 treimi din randamentul obligatiunilor AAA.
„Investitiile in actiuni vizeaza atat potentialul de apreciere a acestor
titluri, dar si dividendele pe care aceste companii le pot acorda. Randamentul
dividendului trebuie comparat cu randamentul unei obligatiuni free risk, dar
trebuie luat in calcul si potentialul de apreciere a actiunilor respective”.
Regula numarul 4
Pretul
actiunii sub 2 treimi din tangible book value per share (Valoarea
contabila/actiune)
„Companiile a caror capitalizare se situeaza sub nivelul tangible book prezinta
potential de crestere".
Regula numarul 5
Pretul
actiunii sub 2 treimi din valoarea neta curenta a activelor
„Un investitor poate cumpara titlurile companiei si poate sa decida vanzarea
activelor lichide piece by piece, obtinand un randament foarte bun cu riscuri
relativ reduse (tangible book incorporeaza elementele care pot fi rapid
tranformate in lichiditati)”.
Regula numarul 6
Datoriile
totale mai mici decat valoarea contabila
„Investitorii analizeaza si structura de finantare a companiei in luarea
deciziilor de investitie. O structura optima de finantare depinde de la o
economie la alta, de la un sector la altul. In mod normal, cu cat rata de
impozitare a profitului este mai ridicata, cu atat preferinta pentru indatorare
este mai ridicata”, explica analistul SSIF Broker.
Regula numarul 7
Current
ratio (venituri curente impartit la datorii curente) mai mare de 2
„Lichiditatea companiei este un indicator important analizat de investitori in
luarea deciziilor de investitie. Un current ratio peste 2 exprima un grad
ridicat de lichiditate, care diminueaza posibilitatea unui scenariu in care
companie s-ar putea confrunta cu dificultati de lichiditate pe termen scurt (12
luni)”.
Regula numarul 8
Datoriile
totale mai mici decat dubul valorii nete curente a activelor
„Trebuie sa existe prudenta, mai ales in perioadele de criza financiara, pentru
ca un grad ridicat de indatorare poate determina probleme de lichiditate si
insolventa pentru companii”.
Regula numarul 9
Profitul net
din ultimii 10 ani sa aiba o rata de crestere de cel putin 7% anual.
„Evolutia profitului net pe parcursul unui ciclu economic este importanta
pentru investitori in luarea deciziilor de investitie. In mod normal, ritmul de
evolutie a profitului net la nivelul unei companii pe parcursul unui ciclu
economic trebuie sa fie superior ratei medii de evolutie a economiei si
inflatiei medii (rata medie anuala a profitului mai mare decat suma dintre
inflatia medie anuala si ritmul mediu anual de evolutie a economiei)”.
Regula numarul 10
Stabilitatea profitului: sa nu fie mai mult de 2
declinuri de 5% pe an si castigurile din ultimii 10 ani sunt permisibile
„Din perspectiva analizei fundamentale, se recomanda investitii pe termen lung,
care vizeaza companii care pot outperforma pe parcursul unui ciclu economic.
Stabilitatea rezultatelor companiilor este prin urmare foarte importanta.
Practic, prin acesrt criteriu se admit maxim 2 ani de scadere a rezultatelor
(acesti doi ani corespund in mod normal perioadelor dintre 2 cicluri economice
(perioada unei crize ciclice, care poate afecta economia si rezultatele
companiilor)”.
duminică, 14 februarie 2016
Comparaţie între investiţie şi speculaţie (comentariu)
Speculând în loc să investiți, vă diminuați șansele de a face avere și le sporiți pe ale altuia.
Un investitor calculează cât valorează o acțiune, bazându-se pe valoarea afacerilor firmei respective.
Graham evidențiază fiecare din termenii esențiali ai definiției sale: "analiză foarte atentă" înseamnă "studiul datelor în lumina standardelor consacrate de siguranță și valoare", în vreme ce "garantarea capitalului investit" semnifică "protecția împotriva pierderilor înregistrate în condiții sau la variații probabile normale sau rezonabile", iar "câștigul adecvat" se referă la "orice câștig relativ sau absolut, oricât de mic pe care investitorul este dispus să-l accepte, cu condiţia să acționeze cu o inteligență rezonabilă" (Analiza valorilor mobiliare, ediția 1934).
Graham vă îndeamnă să investiți doar dacă ați fi liniștit știind că sunteți posesorul unor acțiuni, chiar dacă n-ați avea nici o posibilitate de a cunoaște prețul zilnic al acestora.
Graham spunea într-un interviu: "Întrebați-vă: dacă n-ar exista o piață pentru aceste acțiuni, aș fi dispus să investesc în această companie în condițiile respective!".
Investitorul inteligent nu vinde niciodată o acțiune pentru că prețul ei a scăzut; el se întreabă întotdeauna dacă mai întâi valoarea afacerilor de bază ale companiei s-a modificat.
Investitorul inteligent rezervă o foarte mică parte din portofoliul total ca "bani pentru cheltuieli neprevăzute". Pentru cei mai mulți dintre noi, 10% din averea totală este suma maximă pe care ne permitem să o alocăm speculațiilor. Nu amestecați niciodată banii din contul speculativ cu cei din conturile de învestiții; nu permiteți niciodată speculației să vă afecteze activitățile de învestiții; nu puneți niciodată mai mult de 10% din banii pe care-i aveţi în contul de cheltuieli neprevăzute, indiferent ce s-ar întâmpla.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
Un investitor calculează cât valorează o acțiune, bazându-se pe valoarea afacerilor firmei respective.
Graham evidențiază fiecare din termenii esențiali ai definiției sale: "analiză foarte atentă" înseamnă "studiul datelor în lumina standardelor consacrate de siguranță și valoare", în vreme ce "garantarea capitalului investit" semnifică "protecția împotriva pierderilor înregistrate în condiții sau la variații probabile normale sau rezonabile", iar "câștigul adecvat" se referă la "orice câștig relativ sau absolut, oricât de mic pe care investitorul este dispus să-l accepte, cu condiţia să acționeze cu o inteligență rezonabilă" (Analiza valorilor mobiliare, ediția 1934).
Graham vă îndeamnă să investiți doar dacă ați fi liniștit știind că sunteți posesorul unor acțiuni, chiar dacă n-ați avea nici o posibilitate de a cunoaște prețul zilnic al acestora.
Graham spunea într-un interviu: "Întrebați-vă: dacă n-ar exista o piață pentru aceste acțiuni, aș fi dispus să investesc în această companie în condițiile respective!".
Investitorul inteligent nu vinde niciodată o acțiune pentru că prețul ei a scăzut; el se întreabă întotdeauna dacă mai întâi valoarea afacerilor de bază ale companiei s-a modificat.
Investitorul inteligent rezervă o foarte mică parte din portofoliul total ca "bani pentru cheltuieli neprevăzute". Pentru cei mai mulți dintre noi, 10% din averea totală este suma maximă pe care ne permitem să o alocăm speculațiilor. Nu amestecați niciodată banii din contul speculativ cu cei din conturile de învestiții; nu permiteți niciodată speculației să vă afecteze activitățile de învestiții; nu puneți niciodată mai mult de 10% din banii pe care-i aveţi în contul de cheltuieli neprevăzute, indiferent ce s-ar întâmpla.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
vineri, 12 februarie 2016
Comparaţie între investiţie şi speculaţie (I)
În 1934, în manualul nostru intitulat "Analiza valorilor mobiliare":
"O operațiune de investiții este cea care, la o analiză foarte atentă,
garantează recuperarea capitalului investit și obținerea unui câștig adecvat. Operațiunile care nu îndeplinesc aceste cerințe sunt speculative."
În majoritatea perioadelor, investitorul trebuie să recunoască existența unui factor speculativ în plasamentele sale în acțiuni ordinare. Este datoria lui să mențină această componentă la un nivel minim și să fie pregătit din punct de vedere financiar și psihologic pentru rezultate nefavorabile, care pot fi de scurtă durată sau de lungă durată.
Există o speculație inteligentă, așa cum există o investiție inteligentă. Există însă numeroase modalități de speculație neinteligentă. Dintre acestea cele mai importante sunt:
1. Speculația făcută în momentul în care crezi că investești
2. Speculația făcută cu seriozitate, nu ca distracție atunci când nu ai cunoștințele și priceperea necesare pentru aceasta
3. Speculația în care riști mai mulți bani decât îți poți permite să pierzi.
Nu amestecați niciodată operațiunile speculative cu cele de investiții în același cont și nici în gândirea dvs.
Rezultatele așteptate de investitorul defensiv
Recomandăm ca investitorul să-și împartă plasamentele în obligațiuni bine cotate și acțiuni ordinare reprezentative; ca proporția plasamentelor în obligațiuni să nu fie niciodată mai mică de 25% și mai mare de 75%, pentru cele în acțiuni ordinare fiind neapărat valabilă o proporție inversă; ca varianta cea mai simplă aleasă de acesta să fie păstrarea unei proporții de 50%-50% între cele două componente, făcând ajustări pentru a restabili egalitatea atunci când evenimentele de pe piață modifică raportul cu cel mult 5%. Ca politică alternativă el putea alege să diminueze ponderea plasamentelor în acțiuni la 25% "dacă simțea că piața se găsea la un nivel periculos de înalt" și invers, să crească acea proporție la maximum 75%, dacă simțea că o scădere a prețului acțiunilor le face tot mai atrăgătoare."
Noi am dat de înțeles că "la un nivel normal al pieței", investitorul ar trebui să poată obține un randament inițial al dividendului cuprins între 3,5% și 4,5% la acțiunile cumpărate la care ar trebui să se adauge o creștere constantă a valorii de bază (și a "prețului normal de piață) a unor pachete de acțiuni de aceeași dimensiune, ceea ce dădea un câștig total din dividende și creșterea valorii de circa 7,5% pe an. Împărțirea jumătate-jumătate a plasamentelor în obligațiuni și acțiuni avea să aducă un câștig de circa 6%.
Graham: "Prețurile titlurilor de valoare nu pot fi prevăzute niciodată. Cum nu puteți anticipa comportamentul piețelor trebuie să învățați să vă anticipați și să vă controlați propriul comportament.
Investitorul defensiv trebuie să se limiteze la acțiunile unor companii importante, care obțin profit de multă vreme și au o situație financiară solidă.
Investitorii agresivi pot cumpăra alte tipuri de acțiuni ordinare, însă acestea ar trebui să se dovedească a fi extrem de atrăgătoare în urma unei analize inteligente.
Dați-ne voie să amintim pe scurt trei concepții destinate investitorului defensiv.
(1) Prima o reprezintă achiziția de titluri la fonduri consacrate de investiții ca alternativă la crearea unui portofoliu propriu de acțiuni ordinare sau, dacă dispune de un capital substanțial, (2) el poate apela la serviciile unei firme recunoscute de consiliere financiară. (3) A treia posibilitate o reprezintă "strategia plasamentelor constante", ceea ce înseamnă pur și simplu că investitorul plasează în acțiuni ordinare aceeași sumă în fiecare lună sau trimestru.
Teoretic vorbind, această metodă este o aplicație a unei abordări mai ample cunoscute sub numele de "investiție pe baza unei formule". La aceasta din urmă am făcut deja aluzie atunci când am sugerat că investitorul poate varia ponderea acțiunilor ordinare deținute între minim 25% și maxim 75%, într-un raport invers față de evoluția pieței.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
În majoritatea perioadelor, investitorul trebuie să recunoască existența unui factor speculativ în plasamentele sale în acțiuni ordinare. Este datoria lui să mențină această componentă la un nivel minim și să fie pregătit din punct de vedere financiar și psihologic pentru rezultate nefavorabile, care pot fi de scurtă durată sau de lungă durată.
Există o speculație inteligentă, așa cum există o investiție inteligentă. Există însă numeroase modalități de speculație neinteligentă. Dintre acestea cele mai importante sunt:
1. Speculația făcută în momentul în care crezi că investești
2. Speculația făcută cu seriozitate, nu ca distracție atunci când nu ai cunoștințele și priceperea necesare pentru aceasta
3. Speculația în care riști mai mulți bani decât îți poți permite să pierzi.
Nu amestecați niciodată operațiunile speculative cu cele de investiții în același cont și nici în gândirea dvs.
Rezultatele așteptate de investitorul defensiv
Recomandăm ca investitorul să-și împartă plasamentele în obligațiuni bine cotate și acțiuni ordinare reprezentative; ca proporția plasamentelor în obligațiuni să nu fie niciodată mai mică de 25% și mai mare de 75%, pentru cele în acțiuni ordinare fiind neapărat valabilă o proporție inversă; ca varianta cea mai simplă aleasă de acesta să fie păstrarea unei proporții de 50%-50% între cele două componente, făcând ajustări pentru a restabili egalitatea atunci când evenimentele de pe piață modifică raportul cu cel mult 5%. Ca politică alternativă el putea alege să diminueze ponderea plasamentelor în acțiuni la 25% "dacă simțea că piața se găsea la un nivel periculos de înalt" și invers, să crească acea proporție la maximum 75%, dacă simțea că o scădere a prețului acțiunilor le face tot mai atrăgătoare."
Noi am dat de înțeles că "la un nivel normal al pieței", investitorul ar trebui să poată obține un randament inițial al dividendului cuprins între 3,5% și 4,5% la acțiunile cumpărate la care ar trebui să se adauge o creștere constantă a valorii de bază (și a "prețului normal de piață) a unor pachete de acțiuni de aceeași dimensiune, ceea ce dădea un câștig total din dividende și creșterea valorii de circa 7,5% pe an. Împărțirea jumătate-jumătate a plasamentelor în obligațiuni și acțiuni avea să aducă un câștig de circa 6%.
Graham: "Prețurile titlurilor de valoare nu pot fi prevăzute niciodată. Cum nu puteți anticipa comportamentul piețelor trebuie să învățați să vă anticipați și să vă controlați propriul comportament.
Investitorul defensiv trebuie să se limiteze la acțiunile unor companii importante, care obțin profit de multă vreme și au o situație financiară solidă.
Investitorii agresivi pot cumpăra alte tipuri de acțiuni ordinare, însă acestea ar trebui să se dovedească a fi extrem de atrăgătoare în urma unei analize inteligente.
Dați-ne voie să amintim pe scurt trei concepții destinate investitorului defensiv.
(1) Prima o reprezintă achiziția de titluri la fonduri consacrate de investiții ca alternativă la crearea unui portofoliu propriu de acțiuni ordinare sau, dacă dispune de un capital substanțial, (2) el poate apela la serviciile unei firme recunoscute de consiliere financiară. (3) A treia posibilitate o reprezintă "strategia plasamentelor constante", ceea ce înseamnă pur și simplu că investitorul plasează în acțiuni ordinare aceeași sumă în fiecare lună sau trimestru.
Teoretic vorbind, această metodă este o aplicație a unei abordări mai ample cunoscute sub numele de "investiție pe baza unei formule". La aceasta din urmă am făcut deja aluzie atunci când am sugerat că investitorul poate varia ponderea acțiunilor ordinare deținute între minim 25% și maxim 75%, într-un raport invers față de evoluția pieței.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
joi, 11 februarie 2016
Investitorul inteligent (comentariu la introducere)
Această lucrare nu va spune cum să bateți piața. În schimb ea vă va învață trei
lucruri esențiale:
-cum să reduceți la minimum probabilitatea de a suferi pierderi ireversibile,
-cum să sporiți la maximum șansele de a obține câștiguri viabile,
-cum să va controlați comportamentul auto distructiv care îi împiedică pe majoritatea investitorilor să-și valorifice la maximum potențialul.
Graham accentuează în mod constant importanța evitării pierderilor - nu doar în capitolele 6, 14 și 20, ci și în avertismentele strecurate în toată lucrarea.
Indiferent însă de cât de prudent sunteți, prețul plasamentelor dvs va scădea din când în când. Deși nimeni nu poate elimina acest risc, Graham vă va arăta cum să-l țineți sub control și cum să vă stăpâniți temerile.
Investitor inteligent înseamnă pur și simplu să fii răbdător, disciplinat și dornic să înveți; trebuie de asemenea, să-ți poți tine în frâu sentimentele și să gândești cu capul tău. Acest gen de inteligență este o trăsătură care ține mai mult de caracter decât de creier.
Pierderile cu adevărat teribile apar întotdeauna atunci când investitorul a uitat să se întrebe "cât valorează?". Principala problema a investitorului - și chiar cel mai mare dușman al său este probabil el însuși.
Graham: "Perspectivele evidente de dezvoltare materială ale unui domeniu nu se traduc în profituri evidente pentru investitori."
În momentul în care toată lumea stabilește că un anumit domeniu este "în mod evident" cel mai propice investițiilor prețurile acțiunilor din acel domeniu ating un nivel atât de ridicat, încât randamentul acestora nu mai are unde sa se ducă decât în jos.
Investitorul inteligent își dă seama că acțiunile devin mai riscante, nu mai puțin riscante, pe măsură ce prețul lor creste - și mai puțin riscante, nu mai riscante, pe măsură ce prețul lor scade. Investitorul inteligent se teme de o piață în creștere, căci aceasta face ca acțiunile să se vândă mai scump. Și invers (atâta vreme cât păstrați suficiente disponibilități pentru a face față cheltuielilor), ar trebui să vă fie pe plac o piață în scădere, căci aceasta face ca acțiunile să fie oferite din nou spre vânzare. De la această regulă face excepție doar un investitor aflat în faza avansată a retragerii din activitate, care este posibil să nu reușească să supraviețuiască unei piețe aflate într-o scădere de durată. Dar nici chiar un investitor în vârstă n-ar trebui să-și vândă acțiunile doar pentru că prețul lor a scăzut; această strategie nu numai că transformă pierderile consemnate pe hârtie în pierderi reale, dar îi și privează pe moștenitorii lui de posibilitatea de a plăti pentru acele acțiuni o taxă de moștenire mai mică.
Deci fiți curajoși: moartea pieței în creștere nu este o veste proastă, așa cum crede toată lumea. Datorită scăderii prețului acțiunilor, acum este mult mai sigur - și mai logic - să faceți învestiții masive. Citiți mai departe și lăsați-l pe Graham sa va arate cum.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
-cum să reduceți la minimum probabilitatea de a suferi pierderi ireversibile,
-cum să sporiți la maximum șansele de a obține câștiguri viabile,
-cum să va controlați comportamentul auto distructiv care îi împiedică pe majoritatea investitorilor să-și valorifice la maximum potențialul.
Graham accentuează în mod constant importanța evitării pierderilor - nu doar în capitolele 6, 14 și 20, ci și în avertismentele strecurate în toată lucrarea.
Indiferent însă de cât de prudent sunteți, prețul plasamentelor dvs va scădea din când în când. Deși nimeni nu poate elimina acest risc, Graham vă va arăta cum să-l țineți sub control și cum să vă stăpâniți temerile.
Investitor inteligent înseamnă pur și simplu să fii răbdător, disciplinat și dornic să înveți; trebuie de asemenea, să-ți poți tine în frâu sentimentele și să gândești cu capul tău. Acest gen de inteligență este o trăsătură care ține mai mult de caracter decât de creier.
Pierderile cu adevărat teribile apar întotdeauna atunci când investitorul a uitat să se întrebe "cât valorează?". Principala problema a investitorului - și chiar cel mai mare dușman al său este probabil el însuși.
Graham: "Perspectivele evidente de dezvoltare materială ale unui domeniu nu se traduc în profituri evidente pentru investitori."
În momentul în care toată lumea stabilește că un anumit domeniu este "în mod evident" cel mai propice investițiilor prețurile acțiunilor din acel domeniu ating un nivel atât de ridicat, încât randamentul acestora nu mai are unde sa se ducă decât în jos.
Investitorul inteligent își dă seama că acțiunile devin mai riscante, nu mai puțin riscante, pe măsură ce prețul lor creste - și mai puțin riscante, nu mai riscante, pe măsură ce prețul lor scade. Investitorul inteligent se teme de o piață în creștere, căci aceasta face ca acțiunile să se vândă mai scump. Și invers (atâta vreme cât păstrați suficiente disponibilități pentru a face față cheltuielilor), ar trebui să vă fie pe plac o piață în scădere, căci aceasta face ca acțiunile să fie oferite din nou spre vânzare. De la această regulă face excepție doar un investitor aflat în faza avansată a retragerii din activitate, care este posibil să nu reușească să supraviețuiască unei piețe aflate într-o scădere de durată. Dar nici chiar un investitor în vârstă n-ar trebui să-și vândă acțiunile doar pentru că prețul lor a scăzut; această strategie nu numai că transformă pierderile consemnate pe hârtie în pierderi reale, dar îi și privează pe moștenitorii lui de posibilitatea de a plăti pentru acele acțiuni o taxă de moștenire mai mică.
Deci fiți curajoși: moartea pieței în creștere nu este o veste proastă, așa cum crede toată lumea. Datorită scăderii prețului acțiunilor, acum este mult mai sigur - și mai logic - să faceți învestiții masive. Citiți mai departe și lăsați-l pe Graham sa va arate cum.
ideile de mai sus sunt preluate din Investitorul inteligent, Benjamin Graham, Editura C.H.Beck 2010, București
Abonați-vă la:
Postări (Atom)