Principii și practici de management III - afacerile extraordinare, bune și groaznice

   Charlie și cu mine căutăm  companii care au:

a) o afacere pe care o înțelegem,

b) indicatori favorabili pe termen lung;

c) management capabil și de încredere;

d) un preț acceptabil.

   Atunci când nu sunt disponibile achiziții de pachete de control de calitate, suntem bucuroși să cumpărăm proporții mici din afaceri extraordinare pe calea achizițiilor bursiere. Mai bine să ai un interes minoritar în Diamantul Hope, decât să deții integral un diamant fals.

   O afacere cu adevărat excepțională trebuie să aibă ”un șanț de apărare” rezistent, care să protejeze rate ale profitului la capital excelente. Dinamicile capitalismului garantează că vor exista atacuri repetate ale competitorilor asupra oricărui ”castel” în afaceri care realizează profituri ridicate. În acest caz, o barieră formidabilă precum producția la cost redus (GEICO, Costco) sau posesia unui brand renumit la nivel mondial (Coca Cola, Gillette) este esențială pentru un succes susținut.

   Și acum trecem la afacerile groaznice. Cea mai rea afacere este aceea care crește rapid, necesită capitaluri importante pentru a susține creșterea și apoi câștigă bani puțini sau deloc.

   Pentru a rezuma, gândiți-vă la trei tipuri  de ”conturi de economii”. Cel excelent oferă o rată a dobânzii ridicată și crescătoare în timp. Cel bun oferă o rată a dobânzii atractivă, care va fi aplicată, de asemenea, depozitelor adăugate. În fine, cel groaznic oferă o rată a dobânzii inadecvată și îți solicită să câștigi în continuare bani la același nivel dezamăgitor al veniturilor.

Cultura corporatistă

   De ce nu există mai multe companii și mai mulți investitori care să copieze modelul Berkshire Hathaway? Iată o întrebare bună. Abordarea noastră a funcționat pentru noi. Uitați-vă ce bine ne simțim noi, managerii și acționarii noștri. Ar trebui ca mai mulți oameni să ne imite. Nu este dificil, dar pare dificil, deoarece este neconvențional – nu este modul în care se fac de obicei lucrurile. Avem cheltuieli generale mici, nu avem obiective și bugete trimestriale sau un sistem de personal standardizat, iar incestițiile noastre sunt mult mai concentrate decât cele obișnuite. Este simplu și de bun simț.

   Prioritatea este ca noi toți să continuăm să pazim cu ardoare reputația Berkshire. Nu putem fi perfecți, dar putem încerca... Ne putem permite să pierdem bani – chiar mulți bani. Dar nu ne putem permite să pierdem din reputație – nici măcar un pic. Trebuie să continuăm să comparăm fiecare acțiune întreprinsă de noi nu doar cu ceea ce este legal, ci cu ce am fi încântați să apară pe prima pagină a unui ziar național, într-un articol scris de un reporter neprietenos, dar inteligent.

   Scopul nostru de mult declarat este de a fi ”cumpărătorul preferat” pentru afaceri – în special cele construite și deținute de familii. Pentru a atinge acest scop trebuie să-l meriți. Asta înseamnă că trebuie să ne respectăm promisiunile; să evităm creșterea datoriilor afacerilor cumpărate; să acordăm o autonomie neobișnuită managerilor noștri; și să ținem companiile achiziționate la bine și la greu (deși noi preferăm și la mai bine).

   Istoricul nostru se potrivește cu discursul nostru. Totuși, mulți cumpărători cu care suntem în concurență urmează o cale diferită. Pentru ei orice achiziție  reprezintă  o ”marfă”. Înainte să se usuce cerneala pe contractele lor de achiziție, acești operatori se gândesc la ”strategii de ieșire”. Avem, așadar, un avantaj net atunci când întâlnim vânzători cărora chiar le pasă de vitorul afacerii lor.

   Foarte puțini directori executivi ai unor companii publice lucrează sub un mandat similar, în special pentru că au proprietari care se concentrează pe planuri și rezultate pe termen scurt. În schimb, Berkshire se bazează pe un acționariat – pe care îl va avea și în deceniile următoare – cu cel mai îndelungat orizont de investiții existent în universul companiilor publice. Într-adevăr, majoritatea acțiunilor noastre sunt deținute de investitori care se așteaptă să le păstreze până la deces. Așadar, putem cere directorilor să le gestioneze pentru maximizarea valorii pe termen lung și nu pentru câștigurile din trimestrul următor. Cu siguranță nu ignorăm rezultatele curente ale afacerilor noastre – în majoritatea cazurilor ele au  o mare importanță – dar niciodată nu ne dorim ca ele să fie obținute în detrimentul construirii unei forțe competitive în permanentă creștere.

   Ni se pare important să îi pese cui vinde. Ne place să facem afaceri cu cineva care își iubește compania și nu doar banii pe care îi va obține vânzând-o (deși putem înțelege de ce îi plac și aceștia). Atunci când există acest atașament emoțional, el arată că este foarte probabil să existe calități importante ce pot fi găsite în afacere: contabilitate sinceră, mândria față de produs, respectul pentru clienți și un grup de asociați cu un puternic simț al direcției. Reciproca este, de asemenea, valabilă. Atunci când un proprietar își scoate la licitație afacerea, arătând o lipsă totală de interes față de ce urmează, voi descoperi că afacerea a fost aranjată pentru vânzare, mai ales atunci când vânzătorul este un ”proprietar financiar”. Iar dacă proprietarii se comportă cu prea puțin respect față de afacerea lor și oamenii din ea, conduita lor va contamina adesea atitudinea și practicile din cadrul întregii companii.

   Contrar multor cumpărători de afaceri, Berkshire nu are o ”strategie de ieșire”. Cumpărăm pentru a păstra.  Avem, în schimb, o strategie de intrare, urmărind afacerile din această țară sau din străinătate care îndeplinesc cele șase criterii ale noastre și sunt disponibile la un preț care va produce un câștig rezonabil. Dacă deții o afacere care se încadrează, dă-mi un telefon. Eu voi stalângă telefon, precum o adolescentă plină de speranțe.

   Cultura noastră este de modă veche, precum a lui Benjamin Franklin sau Andrew Carnegie. Ți-l poți imagina pe Carnegie angajând consultanți? Este uimitor cât de bine funcționează încă această abordare. Multe dintre afacerile pe care le cumpărăm sunt capricioase și de modă veche, ca și noi. Pentru mulți dintre acționarii noștri, acțiunile noastre sunt tot ceea ce dețin și suntem pe deplin conștienți de asta. Cultura noastră (conservatoare) merge până la detaliu. Acesta este un loc extrem de sănătos. Suntem mai rezistenți la dezastre decât majoritatea celorlalți. N-am forțat lucrurile atât de mult pe cât ar fi făcut-o alții.

Acționari și parteneri

   Deși formațiunea noastră este corporatistă, atitudinea noastră este de parteneriat. Charlie Munger și cu mine gândim la acționarii noștri ca proprietari parteneri, iar la noi ca parteneri-administratori... Nu vedem compania în sine ca și proprietar al activelor noastre, ci o vedem ca pe un mijloc prin care acționarii noștri dețin activele.

   Directorii executivi trebuie să îmbrățișeze funcția administrativă ca pe un mod de viață și să-și trateze proprietarii ca pe parteneri nu ca pe marionete. Este timpul ca directorii executivi să treacă la acțiune.   Warren Buffett

   Charlie și cu mine sperăm că nu vă vedeți  ca pe un deținător al unei bucăți de hârtie, al cărei preț variază zilnic și care poate fi vândută atunci când un eveniment economic sau politic vă stresează. Sperăm în schimb că vă vedeți ca proprietari parțiali ai unei afaceri în care vă așteptați să rămâneți pe termen nedefinit, ca și cum ați deține o fermă sau o clădire de locuințe împreună cu toți membrii familiei. La rândul nostru, noi nu vedem acționarii Berkshire ca pe membri fără chip ai unei mulțimi în permanentă schimbare, ci mai degrabă ca pe asociați care ne-au încredințat fondurile lor pentru tot restul vieții.

   Într-adevăr, acționarii noștri tratează acțiunile deținute la Berkshire în același fel în care deține o investiție. De exemplu, ca deținători de acțiuni Coca-Cola sau Gilette, să zicem, ne gândim la Berkshire ca la un partener fără rol de administrare în două afaceri extraordinare, măsurându-ne succesul mai mult prin progresul pe termen lung al companiilor decât prin mișcarea de la o lună la alta a valorii lor bursiere. De fapt, nu ne-ar păsa deloc dacă ar trece câțiva ani în care nu s-ar efectua operațiuni și acțiunile acestor companii nu ar fi cotate. dacă avem așteptări poyitive pe termen lung, variațiile de preț pe termen scurt nu au nicio însemnătate pentru noi, cu excepția posibilității de a ne majora investiția la un preț atractiv.

   Charlie și cu mine nu vă putem garanta rezultatele. Dar vă putem garanta că averea voastră financiară va evolua în același ritm cu a noastră, pentru orice perioadă de timp în care alegeți să ne fiți parteneri. Nu suntem interesați de salarii mari sau opțiuni sau alte mijloace de a câștiga un ”avantaj” față de voi. Vrem să facem bani doar dacă partenerii noștri câștigă în exact aceeși proporție. Mai mult, atunci când fac o prostie, vreau să vă puteți consola cu faptul că suferința mea financiară este proporțională cu a voastră.

   Ceea ce vă promitem-alături de alte avantaje mai modeste-este că, pe parcursul participației voastre la Berkshire, veți avea același drum pe care îl avem eu și Charlie. Dacă voi suferiți și noi suferim, dacă noi prosperăm și voi veți prospera. Și nu vom încălca acest legământ introducând acorduri de compensare care să ne ofere o participare mai mare în creșteri decât în descreșteri ale afacerii.

   Deși scopul nostru principal este să maximizăm suma pe care acționarii noștri o culeg, în total, din drepturile lor de proprietate la Berkshire, ne dorim, de asemenea, să minimizăm câștigurile care merg la unii dintre acționari în detrimentul altora. Acestea sunt scopuri pe care le-am avea și dacă am gestiona un parteneriat de familie și considerăm că ele au la fel de mult sens pentru managerii unei companii publice. Într-un parteneriat, corectitudinea solicită ca interesele de participare să fie evaluate în mod echitabil la intrarea și la ieșirea partenerilor; într-o companie publică, corectitudinea prevalează atunci când  prețul de piață și valoarea intrinsecă sunt sincronizate. Evident, idealul nu va fi întotdeauna atins, dar un manager- prin politicile sale și prin comunicare- poate face multe pentru a favoriza echitatea. 

Intro

   Cele mai multe cărți despre Warren Buffett se concentrează pe modul în care își desfășoară investițiile și despre cum poți investi asemenea lui. Atunci când acesta este întrebat cum poți investi ca Warren Buffett, acesta răspunde simplu : cumpărând acțiuni BRK Bershire Hathaway Clasa A sau Clasa B.

   În scrisoarea sa către investitori din 1987, Buffett a recomandat: dacă vor să participe la ce cumpără  Berkshire, pot oricând să cumpere acțiuni Berkshire. Dar poate asta este prea simplu. 

” Buffett îndeamnă învestitorii cei mai individualiști să achiziționeze fonduri bazate pe indici bursieri, deoarece au un cost foarte redus și pot depăși în performanță chiar și cei cei mai profesioniști manageri de investiții. În ianuarie 2008, pentru a-și demonstra punctul de vedere, Buffett a făcut un pariu (fiecare parte a participat cu aproximativ 320000 de dolari, iar câștigurile finale mergeau către fondul de caritate favorit al învingătorului) cu Protege Partners, un fond-al-fondurilor de tip speculativ, că fondurile alese de aceștia nu vor depășii indicele S&P 500 în următorii 10 ani. Un director al Protege a spus: ”Din fericire pentru noi, pariem contra performanței S&P și nu a lui Buffett.”

   În această pagină Despre afaceri nu voi vorbi despre cum investește Buffett, ci mai cu seamă despre principiile și practicile de management ale acestuia. Voi analiza prin intermediul scrisorilor sale către acționari publicate în decursul timpului modalitatea de lucru, comunicarea cu acționarii și angajații, despre guvernanța corporatistă responsabilă, despre răbdare și perseverență și comportament etic în afaceri.