Warren Buffett. Despre afaceri - Richard J. Connors

Warren Buffet. Despre afaceri   Richard J. Connors

editura Curtea veche, 2011

Intro

Acționari și parteneri
Cultura corporatistă
Guvernanța corporatistă
Berkshire managers
Comunicarea în relațiile de afaceri
Derivatele
Evaluarea și managementul riscului
Remunerarea managerilor
Managementul timpului
Principii și practici de management
Principii și practici de management I - Scopurile economice pe termen lung
Principii și practici de management II - Evaluarea performanței economice manageriale
Principii și practici de management III - afacerile extraordinare, bune și groaznice
Principii și practici de management IV - costul capitalului
Principii și practici de management V - alocarea capitalurilor
Principii și practici de management VI - politica de dividend

Investitorul inteligent - Benjamin Graham

Investitorul inteligent
(manual complet de investiții în acțiuni subevaluate)  Benjamin Graham
editura C.H. Beck, București, 2010

Investitorul inteligent (din prefaţă)

Investitorul inteligent (intro) 

Investitorul inteligent (comentariu la introducere) 

Comparaţie între investiţie şi speculaţie (I) 

Comparaţie între investiţie şi speculaţie (II)

Comparaţie între investiţie şi speculaţie (comentariu) 

Investitorul şi inflaţia 

Investitorul şi inflaţia (comentariu) 

Un secol de istorie a pieţei bursiere: preţul acţiunilor la începutul anului 1972 

Un secol de istorie a pieţei bursiere: preţul acţiunilor la începutul anului 1972 (comentariu)  

Politica generală de portofoliu: investitorul defensiv

Politica generală de portofoliu: investitorul defensiv (comentariu) 

Investitorul defensiv şi acţiunile ordinare 

Investitorul defensiv şi acţiunile ordinare (comentariu) 

Politica de portofoliu pentru investitorul întreprinzător: abordarea negativă

Politica de portofoliu pentru investitorul întreprinzător: abordarea pozitivă (I) 

Politica de portofoliu pentru investitorul întreprinzător: abordarea pozitivă (II) 

Politica de portofoliu pentru investitorul întreprinzător: abordarea pozitivă (III) 

Politica de portofoliu pentru investitorul întreprinzător (comentariu) 

Investitorul şi fluctuaţiile pieţei (I)

Investitorul şi fluctuaţiile pieţei (II) 

Investitorul şi fluctuaţiile pieţei (III) 

Investitorul şi fluctuaţiile pieţei (IV) 

Investitorul şi fluctuaţiile pieţei (comentariu) 

Plasamentele în fondurile de investiţii 

Investitorul şi sfătuitorii săi

Analiza valorilor mobiliare pentru investitorul profan (I)

Analiza valorilor mobiliare pentru investitorul profan (II)

Analiza valorilor mobiliare pentru investitorul profan (comentariu)

Lucruri de avut în vedere cu privire la profitul pe acţiune

7 criterii pentru achiziţia de acţiuni pentru investitorul defensiv 

Selecţia acţiunilor pentru investitorul defensiv

Selecţia acţiunilor pentru investitorul întreprinzător

Titlurile convertibile şi warantele

Analiza comparativă a opt perechi de companii

Acţionarii şi conducerea firmei. Politica dividendelor 

"Marja de siguranţă" - concept de bază al activităţii de investiţii

Teoria diversificării 

Să recapitulăm

Piața de capital din SUA a oferit randamente mai bune decât alte active, în ultimii 40 de ani

Piața de capital din SUA a oferit o primă de risc semnificativă în raport cu alte clase de active, cum ar fi obligațiunile și cashul, și a livrat venituri peste inflație pe perioade mai lungi de investiții, potrivit unui raport din iunie al FTSE Russell, care marchează 40 de ani de la lansarea indicilor Russell.

Potrivit raportului, ultimii 40 de ani au fost caracterizați de un mediu macroeconomic relativ favorabil pentru acțiuni, cu o creștere robustă a PIB-ului, o inflație scăzută și scăderea ratelor dobânzilor. 

Performanța cumulată a pieței de acțiuni din SUA, reprezentată de indicele Russell 3000, în ultimii 40 de ani, ar fi ajuns la 77,33, de la 1 (în urmă cu 40 de ani), față de 23,47 pentru obligațiunile corporative americane, 16,30 pentru titlurile de stat SUA și 5,24 pentru titlurile de trezorerie americane cu scadența la trei luni (vezi grafic).

Analiza citată arată că randamentul suplimentar al acțiunilor față de obligațiuni a compensat riscul suplimentar pe care îl au investitorii care devin acționari, în comparație cu riscul luat de titularii datoriei unei societăți.

FTSE Russell menționează că, în mod evident, o perioadă de deținere mai lungă reduce riscul unor pierderi. Potrivit raportului, volatilitatea medie a perioadelor mai lungi scade substanțial, iar șansele de a obține o creștere a profitului cresc. Rentabilitatea medie anualizată pentru orizonturile de 20 de ani a fost de 10,8%, față de o rentabilitate medie de 11,6% pentru perioadele de deținere de cinci ani.

Din aceste perioade istorice de deținere, orice perioadă de deținere de 20 de ani ar fi produs câștiguri pozitive în 100% din timp în ultimii 40 de ani.

Perioadele de deținere de zece ani ar fi generat un randament pozitiv în 95% din timp, iar perioadele de cinci ani ar fi generat un profit pozitiv în 90% din timp.

Deși nu există nicio garanție că o viitoare perioadă de deținere de 20 de ani va produce, de asemenea, un randament pozitiv, această analiză confirmă faptul că perioadele de deținere mai lungi sporesc probabilitatea de profit.

Raportul notează că economia Statelor Unite a suferit o modificare, de la o bază industrială, la o orientare spre servicii: Cu patruzeci de ani în urmă, aproximativ jumătate dintre companiile Russell 3000 erau implicate în producția de materiale de bază, energie sau bunuri de capital. Astăzi, însă, aproximativ jumătate dintre companiile Russell 3000 sunt implicate în tehnologie, servicii de sănătate sau servicii financiare.

Un nou început! ...

Principii și practici de management

   În fiecare zi, pe nenumărate căi, poziția competitivă a fiecăreia dintre afacerile noastre fie crește, fie scade. Dacă ne încântăm clienții, eliminăm costurile neproductive și ne îmbunătățim  produsele și serviciile, devenim mai puternici... Efectele acțiunilor noastre sunt imperceptibile de la o zi la alta; cumilate însă, consecințele lor sunt enorme.

...Participația în Berkshire îl poate face mai eficient chiar și pe cel mai bun dintre manageri. Mai întâi, eliminăm toate activitățile ritualistice și neproductive care sunt de regulă asociate postului de director executiv. Managerii noștri sunt singurii responsabili de agenda lor. Apoi, îi dăm fiecăruia o misiune simplă: condu afacerea ca și cum: 1) ai deține-o în proporție de 100%; 2) ar fi singurul activ pe care îl deții sau îl vei deține vreodată tu împreună cu familia ta; și 3) nu ai putea să o vinzi sau să fuzionezi timp de cel puțin un secol.

   Noi considerăm sfântă calitatea produsului.   

Principii și practici de management V - alocarea capitalurilor

   Lipsa de pricepere pe care mulți directori executivi o au în alocarea capitalurilor nu este o problemă semnificativă. După zece ani în postul său, un director executiv a cărui companie reține anual 10% din profitul net va fi responsabil pentru utilizarea a peste 60% din întregul capital din afacere.

   Directorii executivi care cunosc lipsa priceperii în alocarea capitalului (ceea ce nu toți o fac) vor încerca adesea să compenseze apelând la echipele lor, consultanți manageriali sau bănci de investiții. Charlie și cu mine am observat adesea consecințele unui asemenea ”ajutor”.

   În final, în lumea corporatistă americană au loc o mulțime de alocări de capital lipsite de inteligență.

   În timp, îndemânarea cu care managerii unei companii alocă capitalul are un impact enorm asupra valorii întreprinderii. Aproape prin definiție, o afacere cu adevărat bună generează cu mult mai mulți bani (cel puțin după primii ani) decât poate utiliza intern. Compania poate, desigur, să distribuie banii acționarilor pe calea dividendelor sau a răscumpărării de acțiuni. Dar adesea directorul executiv întreabă o echipă de planificare strategică, consultanți sau bancheri de investiții dacă o achiziție sau două ar avea sens. Este ca și cum ți-ai întreba expertul în decorațiuni interioare dacă ai nevoie de un covor de 50000 de dolari.

   Înțelegerea valorii intrinseci este la fel de importantă pentru manageri, precum este pentru investitori. Atunci când managerii iau decizii de alocare a capitalurilor - inclusiv decizii de a răscumpăra acțiuni - este vital ca ei să acționeze astfel încât să crească valoarea intrinsecă pe acțiune și să evit mișcările care o micșorează.

Principii și practici de management IV - costul capitalului

   Ceea ce descoperi în practică, desigur este că acest cost al capitalului este cu un sfert de procent mai scăzut decât profitul promis de orice afacere pe care directorul executiv vrea să o încheie. E foarte simplu.

   Atunci când avem capital la dispoziție, avem trei întrebări - lăsând la o parte întrebarea dacă vrem să împrumutăm bani, ceea ce de regulă nu vrem. În primul rând: ”Are mai mult sens să îl plătești acționarilor sau să îl păstrezi în companie?” Derivata acestei întrebări este: ”Dacă îl plătim, este mai bine să o facem prin răscumpărări de acțiuni sau prin dividende?” Testul pentru a-l plăti sub formă de dividende este: ”Putem crea mai mult decât un dolar reținându-l mai degrabă decât plătindu-l?”

   Niciodată nu știi răspunsul la această întrebare. Dar, până acum, răspunsul, judecat după rezultatele noastre, este: ”Da, putem.” Și credem că și în viitor vom putea”

   Odată ce am depășit acel prag, ne întrebăm: ”Ar trebui să răscumpărăm acțiuni?” Ei bine, da. Dacă poți cumpăra acțiunile tale cu un discount semnificativ față de valoarea intrinsecă calculată în mod conservator și poți cumpăra o cantitate rezonabilă, aceasta este o utilizare înțeleaptă a capitalului.

   Deci, odată ce depășim pragul deciziei utilizării capitalului astfel încât să creăm mai mult decât un dolar la valoarea curentă pentru fiecare dolar reținut, atunci este vorba doar de a face cel mai inteligent lucru pe care l-ai găsit. Iar costul fiecărei afaceri pe care o încheiem este măsurat prin a doua cea mai bună afacere disponibilă la momentul respectiv.

   Am auzit  discuții despre costul capitalului în toate genurile de întâlniri de consiliu de administrație corporatist și de alt gen. Și nu am găsit niciodată ceva care să aibă prea mult sens în acestea - cu excepția faptului că asta este ceea ce au învățat ei în școlile economice și ceea ce au susținut consultanții. Iar cei mai mulți membrii ai consiliilor dădeau din cap afirmativ fără să știe ce se petrece...